sâmbătă, 4 iulie 2015

Half X-Man Oradea 2015



Nu prea mai am chef sa scriu relatari de la curse, devine rutina, am fost, am concurat, uite ce am facut. Daaar, pentru ca asta a fost evenimentul principal al anului imi permit sa va plictisesc inca o data.

De la triatloanele pregatitoare ar fi cateva chestii mai haioase, f putine.
De exemplu la Olimp, duatlon de fapt, ar fi ceea ce am mai zis de multe ori: ma enerveaza sa sprintez la cursele de cateva ore. Uite ce s-a intamplat acum. Alergam linistit catre finish, un pic accelerand, aparent nimeni in fata, nimeni in spate. Mai erau vreo 100m pana la ultima panta, inca vreo 200m si se termina distractia. Aud o cadenta ridicata in spate, ma uit, numar rosu. Ritm mult mai rapid, zic bine, na, asta e, se duce omul. Ajunge langa mine si ramane acolo, nu stiu de ce. Intru in vorba, ultima tura? Da, da si eu, mergem frumos discutand lejer unul langa altul. Ne imaginam probabil amandoi ca vom trece linia de sosire impreuna (desi fizic nu era posibil, era un culoar cu latimea de o persoana la finish). Pe panta incepem sa gafaim amandoi, el parca ceva mai tare. Si ma intalnesc cu Sorin, veche cunostinta de la diverse curse, constantean, la sustinere acum. Vorbim nitel de Oradea si la un  moment dat imi urla in ureche, hai Bogdan du-te! Si ma duc, n-am avut ce sa fac, am tradat conventia tacita cu domnul langa care alergasem si am bagat sprint, castigand cateva secunde si un loc la categorie. Imi pare rau, Sorin e de vina. Ah, da, in tot acest timp ne-a intrecut un copil. Era la tura scurta, dar copil.
La Mogosoaia n-ar fi nimic haios de relatat, poate doar algele deosebite, ca niste liane. Ah si sprintul extenuant de final pentru a intrece doi concurenti care mai aveau de fapt inca o tura de alergat. In rest, atmosfera foarte misto la Mogosoaia.

Revenind la cursa A, cum ii place unei cunostine sa spuna, iata ce avem la Half Ironul asta. De fapt X-Man. O amintire foarte puternica, dar atenuata insa din cauza amortelii/oboselii, a fost balta de sange stearsa cu mopul. Bine ca n a fost mai grav cu Andrei, totusi la viteze de peste 60 la ora o circulatie restrictionata nu e suficienta. Se spune ca concurentii sunt obligati sa respecte legile rutiere. Asta inseamna sa mergem cum maxim 50? Ah, sa nu credeti ca am mers cu peste 50 altundeva decat pe coborarile hotarate.
Inainte de cursa mi-a intrat in cap ideea asta stupida ca trebuie sa termin neaparat sub 6 ore. Nu stiu de ce, e un timp mediocru, te situeaza pe la mijlocul clasamentului (in Romania), dar mi se stantase treaba asta pe creier. Socoteala era simpla: 40-45  min inot, 3:15 bicla, si mai ramaneau 2 ore pentru alergare. Cu tranzitiile bagate pe acolo pe undeva.
O surpriza minunata am avut la inot, vreo 2100 m in loc de 1900.  Vreo 47 minute cu tot cu tranzitie. Cred ca as fi scos un timp mult mai bun daca as fi alergat pe fundul apei ca tot imi venea si pana la brau in anumite locuri. Are insa  si nerusinarea mea o limita. Dar tot m-am oprit o data sa imi trag sufletul. Asa. De-al naibii ca am inotat intr-o baltoaca. 


Toata treaba s-a compensat cumva cu doar 85 km de bicla. Multe dealuri (800m+). Am injurat des, am zis ca nu mai vreau. Dar m-am razgandit, ma bate gandul la Half Iron Budapesta, plat (oarecum). Una peste alta am inceput alergarea dupa 4:03 ore.  


Hmm, mai putin de doua ore la semi, dupa 4 ore de efort? Cam greu. Dar alergarea a inceput exact cum ma simteam la antrenamentele brick, odihnit la 5 min/km. Se vede insa treaba ca nu imi cunosc inca paceul constant la Half Iron, am continuat prea repede si era sa ma tai dupa 10-12 km. Ce m-a salvat? Cola, ca la Moeciu? Nu. Iso, ca niciodata? Nu. Muzica de la MPC? N-am avut muzica. Ei bine, buretele. Nu credeam sa aiba o asa mare influenta dar dupa cateva sponge bathuri, auto-administrate, mi-am revenit aproape complet. In continuare mi-am potrivit paceul doar ca sa scot sub acele enervante 6 ore, cu o mica marja. Mi-a iesit la vreo 2-3 minute mai bine. La bicicleta si alergare am recuperat 10, respectiv 12 pozitii. La inot sunt praf.


Partea cu adevarat frumoasa a inceput dupa cursa, cand, impreuna cu Cristian – colegul de suferinta de la acest triathlon, care a facut o cursa foarte buna, a luat un avans considerabil la inot si l-a cam pastrat pana la sfarsit -  ne-am luat, normal, niste beri si ne-am instalat pe o bancuta de unde am inceput sa incurajam si sa enervam concurentii. Ii enervam cu berile noastre, probabil din invidie ca ei fac full. Lasa ca mai vorbim la anul. Desi un full e cam tricky la Oradea, unde mort de oboseala, gestionezi mai greu carutele care ies din curti.
Fiind un circuit de  un km si ceva intalneai tot timpul cunoscuti. Cu Sorin am alergat un pic. Am vrut sa alerg si cu Dragos dar la prima tentativa m-a parasit pentru un wc pe deplin meritat. Am reusit insa sa le filmez finalul si sunt mandru ca l-am ajutat pe Dragos sa nu faca o tura in plus.

A fost frumos la Oradea, o cursa bine organizata si cu o atmosfera intima.

Programul facut la antrenamente a fost asta. programul e de 16 saptamani, eu am alocat 18, sapatamana 15 am repetat-o iar in ultima nu am prea facut nimic. Din inot am facut cam 75% iar din restul peste 90%.

Timpi:
Inot+T1: 0:47:06.9, Bicla +T2:3:15:58.3,  Alergare :1:54:38.9, Total:5:57:44.1

Clasament:
Open: 50/116, M: 46/102, M41-50: 12/22




3 comentarii:

  1. Frumos , 2 half-uri intr-o luna spun ceva ! Felicitari !

    P.S: Pentru un multi half-ironist, ar merge schimbati ochelarii la inot ;) Parca sunt de scufundari ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos , 2 half-uri intr-o luna spun ceva ! Felicitari !

    P.S: Pentru un multi half-ironist, ar merge schimbati ochelarii la inot ;) Parca sunt de scufundari ;)

    RăspundețiȘtergere