joi, 27 februarie 2014

Ce inseamna un test de efort

Multi dintre cei ce fac efort regulat probabil ca stiu ce inseamna. In acelsi timp, din diverse discutii pe net si  nu numai am constatat ca exista foarte multe persoane care nu sunt complet lamurite asupra tuturor detaliilor.

Iata o descriere a testului efectuat de mine:

1.Masurare tensiune in repauz (mare in cazul meu, mi se intampla mereu, doar in cabinetul medicului, probabil sunt prea fricos. In continuare a evoluat ok la efort)

2.Electrocardiograma in repauz.

3.Test de spirometrie in repauz. Adica sufli intr-un aparat cam ca in alcooltest. Se analizeaza diversi parametrii ai capacitatii pulmonare.

4.Testul propriuzis de efort, daca medicul considera ca punctele 1-3 permit efectuarea lui.
Am efectuat un test pe banda de alergare, monitorizat cardio (EKG) si pulmonar (masca pe figura - pentru a masura volumul si proportia gazelor expirate/inspirate).
Atentie, am inteles ca la INMS, o cunostinta a efectuat un test de efort in care in care activitatea cardio a fost monitorizata doar ca si puls (cu centura). Acesta nu este un test de efort ok, unul dintre rolurile lui - cel mai important as zice - este de a detecta anomalii cardiace in regim de efort, lucru care nu se obtine riguros doar  masurand pulsul.
Profilul de efort a presupus, dupa o scurta perioada de mers usor, o inclinare a benzii concomitent cu o crestere a vitezei, in trepte.
Timpul total a depins in cazul meu numai de mine, adica am alergat pana cand am facut semn de oprire. Testul se poate opri oricand de catre medic.

 5. Rezultatele testului sunt prezentate in maniera urmatoare:




Mai exista cateva foi cu activitatea cardiaca pe tot parcursul testului.

In rezultate se vorbeste de doua praguri, primul denumit anaerob sau de anaerobioza, al doilea de compensare metabolica. Am inteles ca primul se determina direct din masuratori, al doilea se estimeaza pe baza graficelor. Sunt utilizate mai multe denumiri pentru aceste praguri, sintetizate destul de bine in imaginile urmatoare:





Am efectuat testul la Inimed (inimed.ro)

Sper ca ati gasit utila aceasta descriere, spor la treaba.

luni, 24 februarie 2014

Triathlon Winter Challenge, Izvorani 22.02.2014.

Lume multa, lume buna, eroi locali, profi si amatori, cu totii au fost prezenti sambata trecuta la o noua editie Winter Challenge.

Printre ei, echipa Triatletii incerca o clasare mai buna ca anul trecut. Fusesem pe un loc 7 din 30 cu 1:11:56, la 2 minute de locul 4, asa ca planul era clar, anul asta ne luptam la podiumul de dupa podiumul de profi. Ne antrenam un an sustinut si gata, e in buzunar.
Ne-am linistit un pic cand am vazut afluenta si componenta participarii de anul asta. Apoi faptul ca atuul echipei, Narcis, tocmai se refacea dupa o accidentare, ne-a linistit de tot. Bine, eu eram deja linistit deoarece progresul meu la inot a fost de maxim 10% intr-un an de zile.

Ce s-o mai lungesc am iesit pe 17/64. Spliturile le vom afla mai tarziu, dar se pare ca Narcis a terminat cu toata accidentarea, in primii 7 la stafeta, transa 1. Eu am inotat slabut, la aproape 50sec de PB dar sunt multumit ca nici cu PB nu mai castigam vreo pozitie. Ca si fapte marcante la proba mea tin minte doua: ca am recuperat un tur(100m) fata de o stafeta din fata de pe acelasi culoar si ca pe culoarul 8 inota o stafeta de doua ori mai repede ca mine.

Timp total: 1:07:19. Deocamdata organizatorii sustin ca timpul este de 1:07:53. Ni s-a comunicat ca exista o "intarziere de sincronizare" la toti concurentii. Trebuie sa fie ceva high tech pentru ca la niste organizatori deja cu vechi state e practic imposibil sa fie altceva. Acum sa nu fim rai mai mult decat trebuie, in afara de problemele cu sistemul de cronometrare - era chiar sa fie premiati unii care nu au facut toate turele -  restul a fost OK, organizare buna. Pastele, ceac- pac. Probabil pentru ca s-au dat si paste si magneti. Inainte de concurs am fost sondati: ce ati prefera paste sau fotografii magnetice? Eu le propusesem niste fotografii magnetice cu paste. Pana la urma au dat de toate. Ah da, si ar merge niste medalii mai ok, ca la case mari. Dar poftim, dovada ca vad partea buna a lucrurilor, m-am inscris si la Mamaia.

Mi-a placut mult si partea de socializare. Nu stiu de ce, dar mai toate elitele de la noi vorbesc cu tine de parca ar fi vechi prieteni. Asa a ajuns Boriceanu sa mi se planga de un tendon intins la piept, drept urmare i-am prezis un 7 minute la inot - ceea ce se pare ca s-a adeverit, asa mi-a povestit Balanescu cum a facut pana, ba chiar i-am imprumutat si samponul la dus (atentie, sampon nu sapun si cabine separate !). Probabil chestie de PR, deformatie profesionala, e de bine zic.

M-am intalnit cu un vehi  prieten, Bogdan Cioc. A participat cu succes in stafeta "Tandem" impreuna cu alti doi baieti. Pe unul dintre ei, Florin Georgescu, nevazator de la 14 ani am avut placerea sa il cunosc personal. Are niste performante remarcabile la activ, chiar si pentru persoane fara handicap, incluzand parcurgerea distantei Arad-Londra pe bicicleta (https://www.facebook.com/vezidincolodelimite).



Foarte multe pene au fost, chiar la inceputul probei. Sunt curios daca a fost monitorizare video in tranzitie.

Dupa ce se vor afisa rezultatele finale, cu timpii pe probe, probabil voi reveni, pana atunci spor la antrenamente. Sau la ce va place voua.




Update 26.02

S-au publicat clasemente pseudofinale. Vor fi alea finale dupa curatarea de trisori sau ametiti care nu au facut toate turele la inot sau bicla (ce ziceti de  4 minute la ceva tranzitie + inot !?).
Ar fi mers inca un punct de control la bicicleta, pentru contorizarea turelor, poate data viitoare.

Pana una alta facand o farmacie  pe care imi place sa o fac, avem:

Dupa alergare + T1: locul 11
Dupa Bicicleta + o parte din T2 : locul 18
Dupa inot + restul de T2: locul 16

Clasari separate pe probe:


Bicicleta: locul 29
Inot: locul 24

Se pare ca Petrica si cu mine functionam mai bine in calitate de adversari :)



duminică, 2 februarie 2014

Mic jurnal de vacanta, februarie 2014

Sambata, 1 februarie

Treaba parea simpla, sculat la 7, mers cu masina cca 12 ore pana la Budapesta. De data asta chiar asa si a fost, simplu, am plecat ceva mai tarziu (pe la 8) si dupa cca 11 ore (9:30 condus efectiv) am ajuns la Ibisul din apropierea aeroportului. Cca 70% din timp fetele (in special cea mica) au urlat, deci un condus obositor spre maxim. Cu toate astea drumul a parut mai scurt decat in alte dati, probabil din cauza centurilor pe langa Sibiu si Sebes.
La vama, pentru prima oara mi s-a solicitat deschiderea portbagajului.
Nota pentru mine: sa arunc sau sa schimb la banca forintii, nu mai voia nimeni sa ii ia.
Meteoalarm zice ca a fost azi cod rosu de zapada si gheata prin Ungaria. Nu am remarcat. Maine se anunta tot rosu si in Ungaria si in Austria, sper sa nu il remarc in continuare, desi acum ii cam da cu freezing rain.
Pretul la hotel era cand am venit  y4, dupa ce am luat camera a devenit y1, sper ca maine sa ramana macar pe doi digiti.
Alta nota pentru mine: nu am mai alergat de duminca, ce naiba fac?

Duminica, 2 februarie

Pretul a rams la nivelul y1.
In tara, toata lumea ingrijorata, imbulzeala pe telefoane, se pare ca in Serbia e cod rosu de ninsoare (noi nu trecem pe-acolo), se pare ca in Austria e zapada de un metru jumate, se pare ca in general e cod rosu peste tot si ca nu aveam ce sa cautam pe drum, locul nostru era in casa, cu provizii de hrana si apa pe o luna de zile.
Realitatea a fost: temperaturi in general pozitive pana la destinatie, in Ungaria a plouat ceva, in Austria mai mult uscat, la destinatie ninge lejer, suntem totusi la munte.
Mica chichita cu masina, Ticu imi spune ca din spate se vede ceva care atarna sub ea, e doar toba, uite ca acum mi se pare si mi e ca atarna, ia sa vedem asa e si la alte masini? Ei bine, nu am vazut nicio masina ca a mea in toata Ungaria si Austria, o fi de bine?
Aflam ca instalatiile nu au mers azi in partea superioara, e prea multa zapada. Deci pana la urma este zapada multa in Austria. Se anunta un pulver super.

Luni, 3 februarie.

Cu masina s-a rezolvat, desi cum spuneam, in mod bizar nu vazusem alta masina la fel prin Ungaria si Austria, ei bine, azi dimineata am constatat ca ieri seara parcasem chiar langa asa ceva. Toba atarna la fel, caz inchis.
La Solden, pe ghetari, se pare ca e foarte frumos. Eu nu pot sti asta pentru ca si azi erau inchise toate partiile de pe ghetar. De cateva zile. Pentru ce a ramas deschis, strict pentru schi, nu merita deranjul. Pulverul o sa mai astepte, aparent Tea s-a decis sa ii placa schiul.
E clar, limba oficiala in Solden si imprejurimi este romana. Ceea ce poate fi si bine si rau, greu de spus deocamdata.
Iata si niste poze.


Privelistea de la fereastra


In drum spre partii


2662 m

Marti, 4 februarie.

Nu prea mai am acces la laptop si asta poate ca e mai bine, asa scriu mai putine prostii.
Am ajuns pe ghetar pana la urma, desi a fost o vreme uratica. Nu se stie cand o mai fi deschis asa ca ne-am incumetat impreuna cu alti magari, prin ceata. Am bifat macar tunelul dintre cei doi ghetari cu nume complicate.
I-am luat si Teodorei schiuri, a zis ca i-a placut, n-am inteles atunci de ce a vrut sa alunece doar de vreo patru ori cu ele.
Mai putina vorbarie si mai multe poze:







Miercuri, 5 februarie

Recomand celalalta zona de schi din Solden (a doua dinspre vale). Mai libera, partii mai intretinute.
Ghetarul iar inchis, din ultimile 5 zile doar ieri a fost accesibil.
Dupa schi am reusit sa strecor o alergare, ocazie cu care mi-am busit ceva la tendonul popliteu stang, exact ce lipsea cu 2 luni inainte de Viena.
Am ajuns la prea mult laudatul Aqua Dome. Sigur e frumos sa inoti in aer liber iarna si sa te uiti la stele, dar nu stricau niste piscine mai maricele sau ceva mai putini indivizi in ele.





Joi, 6 februarie.

A fost o zi superba, niciun nor, fara vant, nu prea frig, o zi ideala pentru schi. Asa ca nu ne-am mai dus la schi, ne-am plimbat prin imprejurimi si inspre Innsbruck. Asta a avut si niste parti bune: am vazut niste privelisti foarte frumoase si mi-am luat, in sfarsit, clapari. Head Raptor.

Nu in ultimul rand: La multi ani Ticule !!!








Vineri, 7 februarie.

Punctul culminant l-a reprezentat prima partie neagra a Mariei si a lui Tudor. Felicitari si la mai multe!!!
Pana sa vina copii am schiat singur vreo doua ore, de la deschiderea partiilor. In sfarsit am reusit sa fiu singur pe anumite partii, care aratau cu totul altfel ca dupa ora 10. Pana la urma e ok si la Solden, ai de unde alege, ca mai peste tot in Austria.






Sambata, 8 februarie

Gata, ce atata vacanta, am plecat acasa.
Dupa o serie de blocaje pe autostrada, unele ocolite prin niste locuri foarte pitoresti, am asistat si luat parte la un fenomen nemainitalnit pana acum in Austria. Desi foarte aglomerat (o masina pe suta de metri cca) toata lumea mergea foarte repede, 90% peste 130.  S-a aplicat probabil principiul scaparii vacii in lucerna, lucerna fiind autostrada fara blocaje iar vacile, noi, boii.
Oprirea pe care am facut-o (iar) in Parndorf  s-a dovedit a fi foarte benefica, reusind sa imi achizitionez niste Asics DS Racer cu 28 eur! Si parca nu aveau doi de "i" in denumire.

Duminica, 9 februarie

Bine ca s-a terminat si jurnalul asta. Nu stiu de ce m-am apucat sa il scriu zilnic, nu prea mi-a placut treaba asta, si nici nu prea am avut acces la laptop din cauza lui Tom si Jerry & co.
Oricum, am ajuns cu bine, a fost misto.
Mai am 9 saptamani pana la Viena, nu sunt antrenat, mai astept 2-3 zile si incep sa ma panichez.