luni, 26 ianuarie 2015

Ce n-am facut la Semimaraton Gerar 2015.

Pentru ca multi si-au dorit sa participe la Gerar si nu au reusit, ca sa nu se supere si mai tare, fiind si in criza de idei, m-am gandit sa povestesc ce nu am facut la Gerarul de anul acesta.
Dar inainte de toate, sa va spun repede o faza mai amuzanta, sa mi-o iau de pe cap. Alta nu e, asa ca puteti apoi sa inchideti pagina linistiti, nu veti pierde mai nimic.
Laurentiu, membru de baza a  echipei noastre, Worst pace scenario (softisti, ce sa-i faci), se pare ca este un fel de sosie nestiuta a vedetei(?) locale, Dani Otil.
Imediat dupa cursa, se apropie de noi un baiat, nu-i spun numele. Il interpeleaza pe Laurentiu:
- Dani Otil! Salut! Vrei sa facem o poza?
- Nu sunt mai, Dani Otil.
- Cum sa nu fii, hai sa facem o poza.
Uite otil, nu e Otil, pana la urma a trebuit sa faca omul poza, ca nu mai scapa de el. I s-a explicat ulterior mai pe larg,  dar nu cred ca a plecat convins. Si ar trebui inteles, iata de ce (apare si Toma Coconea, pentru certificarea autenticitatii pozei):
 
Spooky, nu?

Update 26.01.2015 18:42
Vi se pare amuzant? Ei bine nu este amuzant deloc, pentru ca nu este adevarat.
In urma sesizarilor primite (pe fb, fara gluma) am initiat o investigatie amanuntita cu privire la evenimentele petrecute imediat dupa finish:

 - A fost contactat Domnul cu confuzia
 - A fost contactata sosia lui Dani
 - S-a incercat contactarea, fara succes, a originalului Dani, pentru a risipi orice dubiu.
 - S-a incercat contactarea Mihaelei, pentru a confirma, in poza prezentata in aceasta postare, care este originalul Dani. Tot fara succes deocamdata.
In concluzie, desi nu avem toate marturiile, si implicit o confirmare 100%, la ora de fata, se pot spune urmatoarele (fara gluma):
1. Recunoasterea ca este vorba de o sosie s-a facut inaintea pozei si nu dupa.
2. Poza a fost facut la cererea sosiei si nu la cererea domnului.
Aceste descoperiri ciuntesc indubitabil singura intamplare relativ amuzanta din aceasta postare, adevarul insa trebuie sa prevaleze oricand.
Incercarile de contactare a lui Dani si a Mihaelei sunt in curs, va voi tine la curent cu noutatile ivite.


Va dati seama ca un credit dat de Mihaela, coechipierului nostru, ar arunca in aer datele problemei.

Sfarsit update 26.01.2015 18:42

In rest, iata ce nu s-a intamplat.

Nu a fost niciun Gerar azi. Au fost doar vreo doua Racorele (cam putin mediatizat celalalt), vremea fiind in nici un caz una geroasa ci una bunicica de alergat, 3 grade, innorat, vant slab spre deloc.

Nu a fost o cursa iesita din comun. A fost una normala, petrecuta conform planului, de aprox. 5:30/km. Desi am realizat un timp mai bun ca anul trecut  (1:56 vs 2:00), el a fost mai putin competitiv.  Pai anul trecut iesisem, cu greu ce-i drept, primele fete, anul asta am fost pe 2, la ani lumina de locul 1. In plus am fost intrecuti in tura 3 de primele echipe, e clar ca ritmul general a fost mult mai bun, e si normal, tinand cont de conditii. Si mai e o treaba. Cred ca multi au vrut sa demonstreze ca nu sunt buni numai la butonat inscrieri la secunda, sau descoperit iframe-uri in cod, ci mai stiu sa si alerge, repejor chiar.

Nu am vazut alergatori banditi. Am vazut unul insa intr-o poza de la Gerarul trecut, din revista Alerg, primita in kit. Mi-e greu sa inteleg de ce, probabil a fost considerat mult mai fotogenic decat bandit, desi... Il gasiti la pagina 29.

Nu am prea avut dueluri pe parcurs. Poate doar cu Dacii sprinteni (faine tricouri), in preajma carora am alergat destul. Cand ii mai intreceam, auzeam: "Uite, ne intrece tuicomila" desi ei aveau 2/3 tuicomilisti fata de 1/3 noi. Nu, nu, e prea periculos sa ma lipesc de aceasta imagine, asa ca decizia de a se mai lasa sa treaca ceva vreme pana la urmatoarea vinomila, vine la fix. La un momentat s-a putut observa un dac foarte sprinten, extrem de sprinten, ce sa mai, anormal de sprinten. Dacul sprinta, din pacate pentru ei, la un "pit stop". Si uite-asa am devenit noi mai sprinteni ca Dacii sprinteni, la pipilica.

Nu am facut un ultim kilometru lent, ca anul trecut. Ne-am mobilizat toti trei, astfel incat a fost cel mai rapid kilometru, cu pace spre 4min/km la final. Cred ca am intrecut vreo trei echipe datorita acestui ultim efort, pe care, singur, nu cred ca as fi fost dispus sa il fac.

Nu am ce critici sa aduc organizatorilor, desi nu imi sta in fire treaba asta. A fost OK, in nota obisnuita a lor, medalie faina, merita felicitari.

Si in sfarsit ceva ce am facut: o echipa misto, cu colegi de servici, compusa din Mihai, Laurentiu (aka Dani Otil) si cu mine. Schimbarea locului de munca, toamna trecuta, se pare ca a fost de bun augur, cel putin din punct de vedere sportiv. Nu imi inchipuiam ca voi gasi atatia alergatori (vreo 5 maratonisti, semimaratonisti, biciclisti, etc). Si ne-am mai invins si seful, care a concurat intr-o echipa mixta, ce-i drept. Sper sa fie ok treaba asta.


Echipa Worst pace scenario


Timp: 1:56:40
Clasament: 49/104 open, 35/59 masculin

Poze aici: https://plus.google.com/u/0/photos/113680997801902469607/albums/6111577468625838609

5 comentarii:

  1. Dacii sprinteni saluta Tuicomila. Din nou :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos, asisderea! Ne vedem la vinomila.

      Ștergere
  2. Misto daca il confunda si Mi'aiela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil ca asemanarea sa se opreasca la fatza, n-as putea spune.

      Ștergere
  3. Miaiela ii lua pe amandoi, pana se lamurea

    RăspundețiȘtergere