Un Transfier de revenire

Oricat m-am straduit sa fiu haterul obisnuit si in aceasta descriere, nu am reusit. A fost cel mai frumos triatlon la care am participat. Doar in Grecia am inotat intr-o apa mai misto ca cea din Vidraru iar alternanta de urcari si coborari la bicicleta, pe un traseu umbrit, a fost minunata. Si nu am fost decat la proba olimpica; cand ma fac mare, neaparat trebuie participat cu baietii merituosi.

 

 

De ce doar proba olimpica? Pentru ca luasem o pauza de trei saptamani (recuperare dupa half-ul de la Oradea si concediu) in care nu mai facusem bicla deloc ci doar ceva alergare si inot. As fi facut eu mai mult inot, asa imi planificasem, dar nu luasem in calcul milioanele de meduze care isi pusesera in cap sa ma atace imediat cum ma indepartam de mal. Am aflat, in premiera, cum e sa fii piscat de ele - pe cam tot corpul - si cam cat tine usturimea: 0.5 zile. In concluzie, fiind si gand in gand cu Razvan despre terminarea in chinuri a unei curse, ceea ce nu da bine la un triatlonist adevarat, am renuntat la proba lunga. Organizatorii anuntasera un traseu “relativ plat”, deci era de mine. Nu cred ca a fost niciun metru de plat pe traseu, la bicla s-au strans vreo 400+ diferenta de nivel si la alergare cam 100+.

Organizare buna, apreciez performanta de a inchide Transfagarasanul, in plin sezon de manelisti cu suv-uri, nu-i lucru mic. Si chiar nu m-am intalnit cu nicio masina pe traseu, in afara de bmw-ul in care era Cristi, fotograful. Saracul, la cat e pe drum pentru toti ciudatii care se zbenguie, merita si el sa se plimbe cu masini straine. Decapotabile. Altfel, puncte de hidratare puse cum trebuie, tranzitie pazita, papica buna la final. Daca se organiza si un transport de la finish la tranzitie, pentru a recupera bicicletele, era perfect.

Pe langa o apa foarte curata, avantajul unui lac ca Vidraru este ca ai loc cat poftesti, asa ca am evitat aproape orice contact cu alti concurenti si am inotat in ritmul meu, poate un pic mai incet ca de obicei dupa ultima baliza, dar am vrut sa ies odihnit din apa. Dupa iesirea destul de dificila, dar ajutat de organizatori, si urcarea munticelului din tranzitie am reusit sa scap bicicleta pe jos in timp ce eram pozat de Catalin si apoi era sa ma urc pe ea chiar de la rastel. Multumesc tot lui Catalin pentru atentionare. Sper sa fi imortalizat acele clipe deosebite.

Ma repet, dar nu degeaba, proba de bicicleta a fost chiar foarte frumoasa, cu niste coborari destul de tehnice pentru mine, pe care puteai sa prinzi viteze bunicele. Am castigat vreo 7 pozitii la bicla, in special pe aceste coborari. Alergarea a mers binisor, cam in acelasi ritm ca la ultimele triatloane olimpice, cu un plus de dificultate din cauza pantelor. Scarile de final nu le-am resimtit in niciun fel, ba chiar au venit ca o odihna parca, desi am alergat pe ele. Si la fugareala am castigat cateva pozitii, le poti numara pe degetele unei maini hexadactile.

Traseul a fost umbrit in cea mai mare parte, ceea ce arunca si o umbra asupra efectului alergarilor mele la peste 35 de grade din ultima vreme. M-am simtit bine datorita lor sau datorita umbrei? Lasati-ma sa cred ca datorita lor, va rog. Starea mea de la final, o idee prea putin obosit pentru un concurs, m-a frustrat un pic, dar dupa ce am vazut ca Cristi, prietenul de suferinta de la Oradea, a ajuns inaintea mea la o diferenta de 3 minute, m-am mai calmat, erau greu de recuperat. Mai ales dupa o noapte cam nedormita, cu trezit la 4. Pentru proba lunga e foarte recomandat de venit in ziua precedenta.

Neavand cine sa imi manevreze masina si nevrand sa stau pana la 18 cand se anunta redeschiderea traficului am ales sa parchez la baraj. Asta mi-a permis sa ma laud acum cu inca doua drumuri de circa 9km cu bicicleta, facute intre final si tranzitie - la inceput si la sfarsit - si cam o treime de drum facuta pe jos pana am starnit mila cuiva si ne-a luat cu masina.

 

 

Timp: 02:49:14

Clasament: open 23/83, masculin 22/72, M40-49 8/28

Dupa inot loc 36, dupa bicla 29.

Half X-Man Oradea 2015

Nu prea mai am chef sa scriu relatari de la curse, devine rutina, am fost, am concurat, uite ce am facut. Daaar, pentru ca asta a fost evenimentul principal al anului imi permit sa va plictisesc inca o data.

De la triatloanele pregatitoare ar fi cateva chestii mai haioase, f putine.

De exemplu la Olimp, duatlon de fapt, ar fi ceea ce am mai zis de multe ori: ma enerveaza sa sprintez la cursele de cateva ore. Uite ce s-a intamplat acum. Alergam linistit catre finish, un pic accelerand, aparent nimeni in fata, nimeni in spate. Mai erau vreo 100m pana la ultima panta, inca vreo 200m si se termina distractia. Aud o cadenta ridicata in spate, ma uit, numar rosu. Ritm mult mai rapid, zic bine, na, asta e, se duce omul. Ajunge langa mine si ramane acolo, nu stiu de ce. Intru in vorba, ultima tura? Da, da si eu, mergem frumos discutand lejer unul langa altul. Ne imaginam probabil amandoi ca vom trece linia de sosire impreuna (desi fizic nu era posibil, era un culoar cu latimea de o persoana la finish). Pe panta incepem sa gafaim amandoi, el parca ceva mai tare. Si ma intalnesc cu Sorin, veche cunostinta de la diverse curse, constantean, la sustinere acum. Vorbim nitel de Oradea si la un  moment dat imi urla in ureche, hai Bogdan du-te! Si ma duc, n-am avut ce sa fac, am tradat conventia tacita cu domnul langa care alergasem si am bagat sprint, castigand cateva secunde si un loc la categorie. Imi pare rau, Sorin e de vina. Ah, da, in tot acest timp ne-a intrecut un copil. Era la tura scurta, dar copil.

La Mogosoaia n-ar fi nimic haios de relatat, poate doar algele deosebite, ca niste liane. Ah si sprintul extenuant de final pentru a intrece doi concurenti care mai aveau de fapt inca o tura de alergat. In rest, atmosfera foarte misto la Mogosoaia.

Revenind la cursa A, cum ii place unei cunostine sa spuna, iata ce avem la Half Ironul asta. De fapt X-Man. O amintire foarte puternica, dar atenuata insa din cauza amortelii/oboselii, a fost balta de sange stearsa cu mopul. Bine ca n a fost mai grav cu Andrei, totusi la viteze de peste 60 la ora o circulatie restrictionata nu e suficienta. Se spune ca concurentii sunt obligati sa respecte legile rutiere. Asta inseamna sa mergem cum maxim 50? Ah, sa nu credeti ca am mers cu peste 50 altundeva decat pe coborarile hotarate.

Inainte de cursa mi-a intrat in cap ideea asta stupida ca trebuie sa termin neaparat sub 6 ore. Nu stiu de ce, e un timp mediocru, te situeaza pe la mijlocul clasamentului (in Romania), dar mi se stantase treaba asta pe creier. Socoteala era simpla: 40-45  min inot, 3:15 bicla, si mai ramaneau 2 ore pentru alergare. Cu tranzitiile bagate pe acolo pe undeva.

O surpriza minunata am avut la inot, vreo 2100 m in loc de 1900.  Vreo 47 minute cu tot cu tranzitie. Cred ca as fi scos un timp mult mai bun daca as fi alergat pe fundul apei ca tot imi venea si pana la brau in anumite locuri. Are insa  si nerusinarea mea o limita. Dar tot m-am oprit o data sa imi trag sufletul. Asa. De-al naibii ca am inotat intr-o baltoaca. 

Toata treaba s-a compensat cumva cu doar 85 km de bicla. Multe dealuri (800m+). Am injurat des, am zis ca nu mai vreau. Dar m-am razgandit, ma bate gandul la Half Iron Budapesta, plat (oarecum). Una peste alta am inceput alergarea dupa 4:03 ore.  

Hmm, mai putin de doua ore la semi, dupa 4 ore de efort? Cam greu. Dar alergarea a inceput exact cum ma simteam la antrenamentele brick, odihnit la 5 min/km. Se vede insa treaba ca nu imi cunosc inca paceul constant la Half Iron, am continuat prea repede si era sa ma tai dupa 10-12 km. Ce m-a salvat? Cola, ca la Moeciu? Nu. Iso, ca niciodata? Nu. Muzica de la MPC? N-am avut muzica. Ei bine, buretele. Nu credeam sa aiba o asa mare influenta dar dupa cateva sponge bathuri, auto-administrate, mi-am revenit aproape complet. In continuare mi-am potrivit paceul doar ca sa scot sub acele enervante 6 ore, cu o mica marja. Mi-a iesit la vreo 2-3 minute mai bine. La bicicleta si alergare am recuperat 10, respectiv 12 pozitii. La inot sunt praf.

Partea cu adevarat frumoasa a inceput dupa cursa, cand, impreuna cu Cristian – colegul de suferinta de la acest triathlon, care a facut o cursa foarte buna, a luat un avans considerabil la inot si l-a cam pastrat pana la sfarsit -  ne-am luat, normal, niste beri si ne-am instalat pe o bancuta de unde am inceput sa incurajam si sa enervam concurentii. Ii enervam cu berile noastre, probabil din invidie ca ei fac full. Lasa ca mai vorbim la anul. Desi un full e cam tricky la Oradea, unde mort de oboseala, gestionezi mai greu carutele care ies din curti.

Fiind un circuit de  un km si ceva intalneai tot timpul cunoscuti. Cu Sorin am alergat un pic. Am vrut sa alerg si cu Dragos dar la prima tentativa m-a parasit pentru un wc pe deplin meritat. Am reusit insa sa le filmez finalul si sunt mandru ca l-am ajutat pe Dragos sa nu faca o tura in plus.

A fost frumos la Oradea, o cursa bine organizata si cu o atmosfera intima.

Programul facut la antrenamente a fost asta. programul e de 16 saptamani, eu am alocat 18, sapatamana 15 am repetat-o iar in ultima nu am prea facut nimic. Din inot am facut cam 75% iar din restul peste 90%.

Timpi:

Inot+T1: 0:47:06.9, Bicla +T2:3:15:58.3,  Alergare :1:54:38.9, Total:5:57:44.1

Clasament:

Open: 50/116, M: 46/102, M41-50: 12/22

SMIB 2015. In fuga despre un semi mai rapid.

Semiul a inceput bine. Sambata, ridicare kit. Ca de obicei, la unul din standuri, Dr. Serban Damian. Salut, salut. Ce faci, ce faci? Zice, nu vrei sa joci la roata norocului? Am zambit. M-am uitat la el. Nu, nu stia, evident nu stia. Nu stia ca aveam un procentaj de castig  de 50% la tombolele legate de sport si competitii. Am oftat si am jucat, ce sa fac. Mi-am imbunatatit imediat procentajul. Asadar la editia viitoare voi participa gratis. E ok. La ghicirea timpului castigatorului, pentru ca era implicata si ceva gandire si ceva memorie, nu mi-a iesit. Confundasem timpul de anul trecut si am scris o prostie. Am ghicit totusi fix timpul celui de-al cincelea clasat. Ar fi mers macar un premiu de consolare, o participare la Berlin sau ceva de genul asta.

Despre cursa mea nu am multe de zis. Mi-am respectat planul aproape 100%, si am reusit ritmul propus pe aproape fiecare sectiune. La final m-am prezentat cu a doua jumatate mai rapida cu ceva mai mult de 2 min si cu un PB.

Despre alte chestii mai e cate ceva de zis
Cum ar fi despre ideea mareata de a decala cursele de semi si cros cu un timp tocmai bun pentru o aglomeratie ca la carte.
Cum ar fi despre muzica care incepe sa sune placut pe traseu.
Cum ar fi despre Petrica datorita caruia am cele mai multe poze la vreun concurs.
Cum ar fi despre numeroasa participare a colegilor de servici, pe care ii felicit si cu aceasta ocazie.
Cum ar fi despre tricoul mov, singura culoare care imi lipsea. Cred ca si roz lipseste totusi, poate la anul, sau in toamna.
Cum ar fi despre lipsa cititoarelor la intoarceri. Se putea trisa foarte usor.
Cum ar fi despre vremea aproape ideala pentru o cursa.
Cum ar fi despre Ionut, pe care ma bucur sa il vad ca si-a revenit complet.
Cum ar fi despre irewind datorita carora am revenit cu picioarele pe pamant dupa ce m-am vazut cum alerg.
Cum ar fi despre photo maraton care au prestat cam slab de data aceasta, n-am gasit nicio poza.

Inchei cu speranta unui nou traseu ca de asta mi s-a cam luat. Si cred ca exista variante foarte bune de a bloca si mai mult din oras, spre disperarea celor deja scandalizati.
Si acum mai lasati-ma cu alergarile ca incep triatloanele, primul pe 6 iunie la Olimp.
Keep in touch.

Rezultate.
TImp: 1:42:43
General: 413 / 2639
Masculin: 396 / 2006
M 35-45: 185 / 829 

La 1:27 de ... fericire e prea mult, de obiectiv e prea modest, sa zicem de 2h.

Pentru prima data am plecat cu masina plina la un concurs. Petrica si colegii din echipa de la Gerar (Mihai si Laurentiu) au fost nelipsiti. In alta masina a fost Narcis, cu alergatori rapizi, din clasa lui.

Am parcat  pe langa piata, sub geamurile unei tanti foarte amabile, datorita careia nu am uitat diverse  chestii pe masina. Spre deosebire de o alta tanti la 20 m mai sus care nu lasa pe nimeni sa parcheze sub geamurile ei. Singura nemultumire a "gazdei" noastre a fost ca la fiecare concurs i se indoia burlanul de la casa. Deci va rog, cei care mai veniti la acest concurs cu masina, aveti grija cum parcati, nu distrugeti proprietatile oamenilor. Si acum nu glumesc.

Ce imi pare rau este ca i-am ingrijorat pe doi dintre prieteni inainte de start. Pe Narcis mentionandu-i ca nu are pantofi de trail si pe Laurentiu ca e mult prea gros imbracat si ca are numarul prins pe geaca. Am incercat si cu Petrica ceva, legat de pulsul lui care urma sa fie foarte mare, dar a fost foarte bine dispus, se pare ca e intr-o faza buna, n-a avut niciun efect. La Narcis s-a dovedit adevarat cred, am inteles ca au fost ceva probleme pe zapada. Laurentiu spunea ca i-a fost chiar frig dar eu suspectez ca nu a vrut sa recunoasca tactica mea fina de subminare psihologica. Petrica, zambitor in toate pozele, a avut o cursa transcedentala. Mihai, ca si Narcis, a avut ceva de impartit cu gheata si zapada.

Ca si obiectiv eram foarte linistit, voiam doar un PB, deci sub 2:10 (din 2013).
Asta pana sa ma intalnesc cu Conu' Mila. Zice, vrei sub 2 ore, nu? Fusese o zi linistita pana atunci. Placuta, lipsita de stres. Un pic frigut, fulguia usor, dar frumos, era pace si liniste. Ei bine, gata, din momentul ala s-a terminat,  de-acum ma gandeam numai la astea doua ore nenorocite. Ninsoarea asta enervanta o sa ma faca sa ratez cele doua ore, cine stie ce alunecusul naibii e pe sus. Ma intalneam cu cunoscuti, Ce faci, ce faci? Bine, bine. Ce planuri ai la cursa? Se pare ca trebuie sa scot sub doua ore, la dracu. La limita, in conditii similare, parea realizabil, ma incurajam eu optimist.

 

Conditii similare, ciuciu. Banuiam ca e ceva zapada, dar nu chiar atat, Sau nu chiar atat ghetus. Nu inteleg cum de nu am cazut. Probabil talentul meu nativ si nedescoperit de schior si-a spus cuvantul. Si macar daca era ghetus neted, dar era presarat cu radacini si pietre, in fine, ca la munte. Una peste alta ceva timp s-a pierdut, dar nu prea mult, am fost macar amic daca nu prieten bun cu zapada, cursa asta.

Organizarea, buna din ce am putut constata, mai putin o sincopa grava - sa indici traseul gresit mi se pare destul de grav - de la km 3. Acolo, niste tinerei ii trimiteau spre aiurea pe toti cei de la cros. Am inteles ca au trebuit sa urce prin padure pentru ca sa revina la traseul corect, care se ramifica mai sus undeva. Si ar mai fi mers ceva bauturici calde, la final macar. Ah, da, mai e ceva. Marcarea kilometrilor. Scoateti fratilor placutele alea ca nu au nicio legatura cu realitatea. In total sunt sub 20 km, cu un pic de bunavointa se puteau strange 21.

In mod uimitor, pt un concurent de loc 150+ la acest concurs, am pregatit chiar o strategie. Pentru ca tot s-a cam stricat programul de triatlon de saptamana asta, m-am gandit sa folosesc competitia ca un antrenament de alergare tempo la deal. Apoi anticipasem eu ceva teren naspa la coborare, asa ca trasul tare urma sa fie doar la prima urcare, de cca 8.5 km. Treaba s-a potrivit de minune, am ajuns sus cu vreo 6 min mai bine ca in 2013 (cam in 52 min) iar zapada din prima parte a coborarii mi-a permis sa imi revin nitel cu pulsul.

Cam de pe la km 15 am inceput cu calculele. 2 ore erau la limita. Dupa lespezile de piatra, pe care era sa iau o tranta uriasa, era destul de clar ca nu o sa iasa. Cred ca undeva in zona scarilor s-au implinit. Asa ca am bagat unul dintre cele mai deprimante sprinturi de final. Alergam repede si ma intrebam de ce. Si nici macar nu am depasit pe nimeni cu ocazia asta. De fapt mint, a sprintat un tip care cara un trepied greu. Initial m-a depasit, dar l-am lasat, stiam ca o sa se taie. Ceea ce s-a si intamplat dupa vreo 400 m, dar s-a tinut binisor pana la sfarsit. Cred ca el a prins si cadrele in care apar pe filnuletul oficial, inspre final: https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=OrjQmFS1aSg. Nu stiu exact unde, nu ma intereseaza sa ma laud, probabil la momentul 4:19 :). Oricum, bine ca era cola la sfarsit, chiar si la 2-3 grade, asa am mai plusat ceva la fericire, pe langa care trecusem, la un minut si ceva.

La um moment dat, ma intalnesc cu Conu' Mila care ma intreaba. Cum, nu ai scos sub doua ore? 

Timp net: 2:01:27

Open: 177/860, Masculin: 167/661, 40+: 41/159

Poze aici

(De unde atata) Winter Tri 2015

Am intrecut foarte multa lume azi. Pe majoritatea, pe DN1, in drum spre Izvorani. Cred ca nu am ratat nicio masina cu bicicleta pe acoperis. Treaba e psihologica, tot spilul e sa induci indoiala in concurenti. Sa ajunga sa-si spuna: "Bai da lent mai sunt azi!". Nu stiu daca a functionat sau nu, eu sper sa nu totusi, astfel ca locul mediocru ocupat sa fie pe merit curat.

Pentru necunoscatori, acest triatlon este unul cu probele inversate, se incepe cu alergarea si se continua cu bicicleta si inotul. Alergarea (5.5km) e mocirloasa, bicicleta (12km) e partial bombardata, inotul (500m) e in bazin olimpic (50m). Se castiga cu cateva minute sub ora. De obicei vremea e una de primavara, asa a fost si anul acesta.

La ultimele doua editii am facut inotul de la stafeta. Acum, antrenandu-ma pentru triatloane mai lungi, am prins fumuri si le-am dat cu flit. Nu mai am eu fata de stafeta, le-am zis. Petrica s-a incumetat si a venit si el la individual. Unde a executat un inot haios, as putea spune. Pentru detalii, il las pe el sa va povesteasca aici: http://petricacrismariu.blogspot.ro/2015/03/un-altfel-de-triatlon-wintertri-28.html

Startul s-a dat in serii. Nu stiu cum de am picat in seria 1, unde erau cei mai buni dintre cei buni. Poate o fi indus in eroare un loc 7, de la o stafeta. Oricum, era interesant sa fi fost in serie cu Dacii liberi, cu Dragos as fi trecut linia de sosire tinandu-ne de manuta, am ajuns in sub o secunda unul de altul. Cat de importante sunt niste sesiuni de alergare cu alcool, se creeaza, asa, niste empatii subtile.

La traseu, as insista doar pe alergarea foarte namoloasa, care a facilitat executia unor figuri de balet complicate dar interesante.

Cred ca in acest context, ma pot lauda suplimentar (doar de-aia scriu pe blog), cu estimarea reusita a timpului final. Estimam un 1:13-1:18, a iesit 1:16, singura hiba fiind la inot unde nu credeam ca o sa fiu CHIAR atat de lent.

 

La dus, ma intalnesc cu Alex Ciocan (in mod ciudat ma intalnesc la dus cu campionii la Winter Tri, nu stiu ce naiba inseamna asta, sper ca nimic). Trecand peste penibilul intrebarii mele daca deja a terminat (stiind ca a fost tot in seria 1), dar de, sangele nu mai era demult in creier, aflu ca este posibilul castigator - mai erau serii in curs. M-am bucurat pentru el, dar pe de alta parte e trista situatia. Si anume e trist ca se castiga de catre FOSTI sportivi de performanta, ca nu exista cineva in plina activitate care sa faca fata (cu 1-2 exceptii).

Seara, fiind ziua mea de culcat copilul mic, ii faceam o prezentare a pozelor mele, de la acest triatlon. Am constatat ca pozele cu mine de la competitii, au un efect soporific ok, deci profit. Zice Tea la un moment dat: "uite, te-a intrecut batranul asta". Si, da, avea dreptate, un batran - nu asa batran totusi - cu parul alb, tocmai ce ma intrecuse. Degeaba i-am explicat ca respectivul e abonat la podiumurile categoriei sale de varsta, impresia era facuta. Da domne', ma intrec batranii, care-i baiul? Si in curand si copii, deja am probleme cu Maria - fata cea mare - la inot.

 

Si faza importanta: de data asta m-a intrecut sefu' cu cateva secunde. Lucrurile au revenit in firea lor.

Timp: 1:16:19
Loc: 122/266 general, 31/66 M40-49
Poze: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10206302098461813.1073741877.1546946455&type=1&l=3e728d46b2