BaeZid !

Ca să fiu clar de la început, să nu zică unii, ce zid mai e și ăsta când alergi cu pace de 6 și ceva: nu tată, am dat de zid, cinstit,  la km 35 și nu mi-am mai revenit complet. Dar până s-ajungem acolo să vedem ce ar mai fi de povestit. O să fie o postare mai lungă ca de obicei, dar a fost ultimul maraton pe anul ăsta asa că îmi permit.

Am ales pentru Istanbul, o variantă "profi", plecat sâmbătă, întors duminică, cu avionul, bagaj de cabină, fără alte activități turistice care m-ar putea distrage de la marea performantă. Deci împreună cu Narcis m-am îmbarcat în aeronava companiei care își permite reclame cu Messi si Kobe Bryant. Zborul a fost scurt cu o aterizare vântoasă și palpitantă. Am înțeles că a fost vânt și la maraton pe ultimii kilometri, eu nu îl țin minte, probabil eram prea amorțit, totuși filmul parcă nu mi s-a rupt, ciudat...

De la aeroport am mers direct să luăm kiturile. Deja aglomerația în metrou începuse, timid, să își facă simțită prezenta. Nimic însa nu anunța ce a urmat. După kit - expo era tot un fel de bazar în mare parte - am continuat drumul spre hotel cu metroul apoi cu un tramvai. Mai țineți mine marile aglomerații din mijloacele de transport în comun de pe vremea lui ceașcă? Cei mai multi din fericire nu, dar vă zic eu, a fost ceva deosebit, singura diferență este ca la turci nu se merge pe scară. Așadar am mers împachetați strâns, vreo 45 min pană în Sultanahmet, unde era și cartierul general al maratonului.

Hotelul OK, posibilitatea de a face a doua zi un late checkout KO. La 12 trebuia eliberată camera și nici măcar Narcis nu putea scoate un timp atât de bun. Am decis ca dimineața sa coborâm cu toate bagajele urmând ca recuperarea după cursa sa o facem prin parcuri și pe la terase.


După niște carboloading bunicel și niște rahat cam dulce și scârbos am vrut să mergem pană în Taksim, ocazie cu care ne-am lovit iar de aglomerația de la tramvai. De data aceasta era monstruoasă, nu mai veniseră tramvaie de ceva vreme și era pliiiin de lume. In cele din urmă am reușit să ne urcam dar am scurtat ulterior plimbarea. Apoi am tras pe dreapta și după un somn cam agitat iată-mă în zorii zilei ediției 35 a Maratonului de la Istanbul, singurul de pe doua continente.

Treaba asta cu doua continente ne-a creat oportunitatea unei a treia reprize de aglomerație, în autobuzele ce urmau să ne transporte în Asia, peste Bosfor. Printr-un noroc bizar niște uși s-au deschis chiar în fata noastră asa că am putut prinde loc și am fost ceva mai feriți. Autobuzele nu plecau până când nu se încărcau cu aproximativ de două ori capacitatea lor decentă de transport. Am călătorit asa înghesuiți vreo 20 de minute.

Ajunși cu bine la start, ar fi trebuit în mod normal sa fiu ocupat cu al patrulea rand de aglomerație, coada la wc. Cum însă erau doar 10-15 cabine și o mare de oameni ce fremăta pe lângă ele, m-am orientat spre natura din jur, care în curând a început și ea sa fremete.

 

Una peste alta, s-a rezolvat si am purces către următoarea aglomerație, lăsarea bagajelor in autobuzele care urmau sa le aducă la sosire (în poza wc ar fi în stânga, autobuzele în planul îndepărtat). Aceste autobuze erau parcate într-un mod bine gândit astfel încât accesul să fie foarte îngust si ca atare, inițial părea ca nu avem nicio șansă. Aici experienta vremurilor apuse și-a spus cuvântul, se pare totuși ca mușchii au memorie și dând din coate într-un mod foarte eficient mi-am croit drum spre punctul de drop-off. Am prins si sacul lui Narcis, după un zbor de 10m și iată-ne în regulă pentru start.  Din păcate pentru unii, cu o copilărie mai lipsita de griji și ca atare fără experienta animalică necesară unor astfel de situații, nu a fost posibilă depunerea bagajului în timp util asa că au fost cazuri în care au alergat cu el în spate !

După o scurtă încălzire și o întâlnire cu alți roman, ne-am îndreptat către zonele de start.
Nu existau zone de start asă ca ne-am croit drum cat mai în fata.
Nu existau paceri.

Startul a fost dat de primar, cu pistolul, după mai puțin de un minut am trecut și eu linia de start.
Planul era simplut, sa alerg prima jumătate mai repede ca la București, 5:15-5:20 pace urmând ca în funcție de cum mă simt sa iau o decizie. Obiectivul era ca de obicei PB, chiar un 3:45 dacă se putea.

Din profilul traseului, în mod evident insuficient studiat, reținusem că e ceva de urcat doar la început, apoi o coborâre mare și pe urma practic plat, ceea ce s-a dovedit a fi fals.

După o prima urcare apoi coborâre și iar urcare a venit coborârea cea lunga și abruptă, da lunga de tot, am avut cam 4:40 pace pe km respectiv. In continuare treburile au mers așezat, singurul lucru un pic neliniștitor era pulsul care se apropia amenințător de pragul lactic.

Primii zece kilometri au trecut chiar pe nesimțite as zice, încet încet însă simțeam ca sunt mai obosit decât ar fi fost normal, iar la kilometrul 18 a venit prima lovitură, un ditamai dealul, de care uitasem cu desăvârșire. Ok, a urmat și coborârea dar parca nu mai compensa cum ar fi trebuit.

Ajuns la jumătate eram în grafic, chiar sub el, 5:18 pace mediu, însă eram cam obosit, și de kilometri buni aveam pulsul peste pragul lactic. Din fericire nu mă durea nimic, contractura de acum trei zile era ok, tibia de acum o săptămână era ok. Decizia pe care urma să o iau era una importantă și avea să hotărască această cursa. Evident am ales prost, și anume sa continui în același ritm, ba chiar pe următorii 4 km l-am mărit un pic. Probabil o scădere a ritmului cu vreo 5-7 secunde pe km în acest moment ar fi fost cea mai buna decizie pentru un PB, asa am ajuns pe la km 25 să am pulsul spre 170 ca să pot menține ritmul. Chestiunea nu mi se părea foarte gravă, doar alergasem un semi în primăvara la București cu pulsul peste 170 aproape tot timpul, ma gândeam ca o să rezist și aici.

Am rezistat până la km 35. Deja de la 30 îmi era clar că nu o sa pot menține ritmul pană la sfârșit și m-am hotărât, de ce oare, să fac un fel de experiment, intitulat "cat o pot duce asa și cum ma voi descurca cu zidul". Inițial am zis că mă descurc ok, după ce a trebuit să merg un pic la km35 am constatat că pot să alerg ca mai înainte cu paceul propus de 5:20. Mă și gândeam, ce tare, am dat de zid, am trecut pe grăsimi, mi-am revenit, să vezi ce mă laud, etc. M-a ținut câteva sute de metri apoi nu am mai putut pană la sfârșit să țin un pace mai bun de 6. Ca idee, la km 30 aveam peste 3 minute mai bine ca PB, la km 37 se anulase avantajul iar în final am avut peste 3 minute întârziere.

Fară a căuta circumstanțe, la acest maraton am văzut foarte multi loviți în aripă, au fost peste 10% abandonuri. Un domn care alerga în fata mea, mai bine ca mine, pe la km39  a sărit liniștit gărdulețul din dreapta și s-a așezat pe o băncuță pe malul marii. Altul deși mergea șchiopătând era ambițios și nu vroia să cedeze. Un alt concurent s-a așezat pe o băncuță cu mai puțin de un km de final și a început să se maseze. Chiar i-am strigat ceva încurajator dar m-a ignorat complet. O fi fost turc, am observat că turcii ăștia te ignora foarte des când le zici ceva, chiar și la hotel, la restaurant. Ori nu înțeleg engleza, ori echivalează asta cu un răspuns negativ, nu mi-e clar.

Am  cam ajuns la ultimul kilometru. Ei bine ultimul kilometru era în pantă, nici asta nu mai țineam minte, ce să mai forțez pe final, chiar am vrut să merg dar m-a încurajat în engleză un concurent cu tricou cu Germania și am continuat cu el alergarea, apoi am ajuns în zona de final cu spectatori, dispuși foarte aglomerat desigur, și am alergat pană la final de rușine, dar foaaarte încet. Si se mai zice ca Boston are nu știu ce deal rupător, sa vină imperialiștii aici sa vadă cum sta treaba.

Cred ca a fost una din cele mai epuizante curse pentru mine, asta și pentru ca a fost pe final de sezon și pentru că am alergat la prea multe anul asta. Acum că mi-am făcut damblaua, voi schimba ceva la anul.

Imediat după final am primit o pungă cu bunătăți. Dar nu aveam medalia, medalia, unde e medalia? L-am întrebat pe un negru cu un sfârc insângerat, de unde are medalia care ii atârna la gat, mi-a răspuns politicos că e în punga. Apoi am discutat un pic de cursă, am făcut schimb de timpi, scosesem cam la fel, asta ne-a mulțumit intrucâtva. A urmat un moment lipsit, în mod neașteptat, de aglomerație: recuperarea sacului lăsat la început in autobuz.

M-am regăsit cu ceilalți romani, Narcis a fost primul roman, bravo! Ne-am printat niște diplome, am făcut niște poze, chestiile obișnuite.

 
La plecare, eram hotărați să nu mai reluam aglomerația asa ca am luat o naveta de la hotel. Turcaletii de la hotel, după niște reprize de ignorare, ne-au zis că durează 20min călătoria. 20 da, dar după ce a mai făcut alte 25 ca să colecteze și alți turiști. Deja făceam planuri pentru pierderea avionului, dar am avut un șofer meseriaș - turcii par șoferi meseriași mai ales la strecurat milimetric pe lângă diverse obstacole - si am ajuns cu bine la aeroport. Aici, slăvit fie Allah,  nicio aglomerație.

Primul control de securitate, geanta lui Narcis suspectă, trece la control manual, ii găsesc medalia, îl lasă sa treacă cu ea. Zic, am și eu una. Ignorare. Bai, oi fi luat medalia aia? Ajungem la un al doilea control de securitate, geanta lui Narcis și mai suspectă, găsit medalie, sporovăit ceva în turca intre ei lăsat sa plece cu ea. Il întreb pe domnul în uniforma, în ce mai curată engleză de care sunt în stare: ați văzut o medalie și la mine în bagaj? Ignorare totală. Panică! Am luat medalia aia sau nu? Desfac mai încolo tot bagajul, o găsesc. Dacă cineva are nevoie de un troller de cabină, stealth, am eu unul de închiriat.


Rezultate:
3:56:27
974/3130 (31%)  general
156/408 (38%)  M 40-44
 
Poze aici:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10202613835657548.1073741842.1546946455&type=1&l=2117cf3f71

Bucuresti, zero asfalt.

Nu vreau sa fac teoria alergarii pe alte suprafete decat asfalt sau beton. Se gasesc tone de materiale pe tema asta. Vreau doar sa prezint niste zone de acest tip din Bucuresti si din apropiere. Cui ii plac astfel de alergari s-ar putea sa ii foloseasca cele ce urmeaza.

Voi prezenta doar zone in care am alergat personal, chiar si pe cele arhicunoscute, continuind sa actualizez postarea pe masura ce imi maresc zestrea.

 

Padurea Baneasa si Padurea Tunari

 

Suprafata de alergare e buna, fara denivelari prea multe. Mai buna in Baneasa ca in Tunari.
Nu imi place sa alerg pe-aici vara, sunt prea multe panze de paianjen, tantari, viespi, (mai nou mistreti), vegetatie, in schimb e racoare. Chestie de gust. Un alt dezavantaj este semnalul gps mai slab sub copaci, imi indica regulat o viteza mai mica ca cea reala.

http://connect.garmin.com/activity/274219565

http://connect.garmin.com/activity/279631771

  

Baneasa - Aeroportul Otopeni (zona traseului Prima Evadare)

Ramificatia nordica, dincolo de centura, nu are o suprafata de alergare prea buna (denivelata). Semnal GPS evident bun in zonele fara copaci. Chiar la coltul nordic al padurii e o stana, atentie la caini, sunt destul de parsivi astia.

http://connect.garmin.com/activity/360139666

 

Padurea Cernica

Am nimerit-o plina de balti, noroi si tantari, nu prea placut. Pe latura din NE  a trebuit sa alerg mai tot timpul aplecat din cauza vegetatiei. Latura din SE are si piatra, cred ca rezista si la ploi mai zdravene. Se pot face niste ture frumoase si prin padurea asta.

http://connect.garmin.com/activity/189356895

 

Ciorogarla - Mihai Voda

Suprafata bunicica. Ceva caini in zona.

http://connect.garmin.com/activity/380695286

DN4-Comuna Berceni

 

Una dintre zonele mele preferate. Starea drumurilor pare variabila datorita activitatilor agricole. Eu le-am intalnit in stare foarte buna, in special ramificatia sudica a traseului era foarte neteda, cu un pic de imaginatie te poti crede in Kenya, la meseriasi. Am prins si ploaie, devine impracticabil pe noroi.

http://connect.garmin.com/activity/395959110

 

Stadionul Iolanda Balas

Are asfalt? Nu. Asa ca mentionez si stadioanele pe care am alergat.
Pana de curand credeam ca e deschis 24/24 insa la ultima iesire foarte matinala am alergat pe strazi pana pe la 6 cand s-a deschis.
In zilele cand e pe bani, e 8 lei. Abonamentul, 90 parca.
Un avantaj ar fi traficul redus, cel putin in zori rareori am vazut mai mult de 2-3 persoane.

 

Crematoriul Cenusa

Nu, n-am innebunit inca. Aici e un mic platouas pe care poti da ture de cca 300m pe niste carari foarte bune. Si aici GPS-ul arata o viteza mai mica decat cea reala.

http://connect.garmin.com/activity/381852178

Baltile Vacaresti

 

Un tur complet are cam 5km. De evitat partea nordica si vestica, poteca nu e grozava in nord iar in vest sunt haite de caini feroci. Sudul si estul sunt chiar OK. Chiar printre balti nu am avut curaj sa alerg, am fost o singura data sa fac poze, am iesit in regula.

http://connect.garmin.com/activity/191182818

Azuga Trail Race 2013

 Sa mai merg si la Azuga?  N-am fost la destule curse anul asta? Da, nu. Cursa era plasata intre doua maratoane de sosea, spatiate la 6 saptamani. M-am hotarat intr-un timp util pentru a plati ceea mai scumpa taxa posibila. Traseul parea alergabil mai putin urcarile abrupte si pentru mine, mai putin si coborarile abrupte. Mai era de luat in calcul de data asta si vremea.

Rece, da rece de tot se anunta, asa ca am luat colantii, in premiera la un concurs. In mod ciudat mi-am uitat foita de ploaie acasa asa ca m-am bazat doar pe putinele procente (10) anuntate in favoarea ploii. N-a plouat dar a fost un vant chiar chinutor la un moment dat,  probabil ca a prins vantul asta din spate castigatorul cand a coborat cu 3:30/km. Pentru prima oara mi-a parut chiar bine ca am luat o anumita piesa de echipament, bandana in cazul asta.

Alte decizii ce pareau importante: luarea betelor doar la urcarea pe Sorica si fara apa la mine. De bete l-am convins si pe Adrian Mila, mai aveam un pic si il convingeam si cu apa. Aici a fost o mica sincopa de organizare, cam singura zic eu, la km 5 nu prea era apa (sau acces la ea) asa cum se anunta, am apucat doar un fund de sticla de 0.5.

Inca de pe prima urcare m-am intalnit cu foarte multi cunoscuti. Adrian si Bogdan Cruceru ma tooot ajungeau pe coborari si apoi dadeau bice. Pe prima urcare am schimbat cateva vorbe si cu Andrei Gligor care m-a depasit dar apoi distanta a ramas constanta intre noi ceea ce m-a facut sa ajung cu o oarecare mandrie la km 5.

Aici, asa cum am spus nu prea era apa, era insa Lutic, voluntar de data asta si inghetat bocna. Parca ii sedea mai bine pe podiumul de premiere. Pe Cezar Ionut Chitu l-am intalnit tot la aceasta borna. Timpul lui final: 3:59:59, superb pentru moral. Tot aici l-am ajuns din urma pe Narcis si am pierdut ceva minute bune facand poze. Apoi Narcis s-a hotarat brusc sa o ia la picior si dus a fost prin noroaie.

Distractiva mi s-a parut propria abordare a noroiului. Daca la inceput eram prudent, incercand sa-l evit pe cat posibil, am ajuns pana la final sa imi bag picioarele in el de noroi in toate modurile figurate sau nu, mai ales pe coborari.

Deci nu alerg repede pe coborari abrupte, da? Nu pot, nu vreau, imi protejez spatele, probabil cate ceva din fiecare. Sau poate am alergat suficient pe munti in tinerete si mi s-a luat, dar nu cred. Oricum, astea sunt scuzele iar rezultatul este ca ma limitez la o viteza moderata ceea ce permite hoardelor de coboratori rapizi sa ma intreaca. Azuga nu a facut exceptie. La deal se mai schimba treaba, imi place sa cred ca am intrecut mai multi la deal decat m-au intrecut la coborare, inclusiv pe Sorica.

De cate ori am schiat pe aceasta Sorica, gandeam invariabil in gondola: ce bine ca s-au inventat chestiile astea, saracii parintii nostri, urcau pe jos sau nu schiau. Trebuie sa fi tampit acum sa mai urci pe jos asa ceva. Ignorand cu incapatanare acest gand, cumva tampit tot am fost ca mi-am luat betele pe urcare, m-au cam scos din ritm, ma obisnuisem fara. Chiar si asa am intrecut cativa la deal. M-a si intrecut o tanti de la Sponser, pe care am folosit-o cu succes ca pacemaker o bucata de drum, ii multumesc pentru asta. Una peste ala se pare ca stau mai bine in clasamentul "King of Sorica" decat in cel general.

Imediat dupa urcare a fost o perioada amuzanta. Acolo era cel mai bun teren de alergat din tot traseul, drum de pamant, lat, in coborare usoara, toate conditiile pentru o alegrare rapida. Ei bine, nu mai puteam alerga. Cred ca la editia viitoare o sa incerc un activator spre sfarsitul urcarii, trebuie profitat cumva de drumul ala.

La coborare, m-au ajuns doua grupuri vesele dar am si intrecut vreo doua-trei bucati lovite in aripa. O bucata si-a revenit miraculos la final si m-a provocat la sprint, dar despre asta mai tarziu.

Dintre toti coboratorii vijeliosi am remarcat un domn de la 50+. Avea o tehnica remarcabila cu pasi mici si foarte desi, iata un exemplu de urmat, cine stie cand.

E stabilit, am o problema noua, problema middlepackerilor sprinteri. Eu nu ii inteleg pe oamenii astia: dupa ce  ai alergat patru ore prin noroaie, ti-ai dat duhul pe urcari, ti-ai rupt spatele pe coborari, iata ca ai ajuns la final relativ intreg. Te vei clasa pe locul o suta si ceva. De ce nu il lasi si pe omul ala aflat la cateva zeci de metri in fata ta sa se bucure, ca si tine, de o zi frumoasa, de ce vrei ma, sa ii strici ziua si bagi sprint sa il intreci pe ultimii metri, pe linia de sosire daca se poate?
Stiu ca par sa subminez ideea de competitie. Apropo, mai tineti mine caricatura a lui Mihai Stanescu in care doi batranei pe o banca comentau la trecerea unul alegator: "Eu nu ii inteleg pe astia, cred ca nu sunt sanatosi"? Treaba asta cu sprintul mi s-a intamplat, fara exceptie, in toate cursele lungi din anul asta. La RTR asa cum am povestit deja, l-am lasat pe om sa se duca, ne strica poza de final. La Bucuresti am sprintat cot la cot terminand in acelsi timp (la net l-am luat ha ha). Aici la Azuga, daca era pe vreo coborare nasoala nu ziceam nimic, asta e, nu alerg repede pe coborari abrupte, va amintiti?  Dar chiar asa, pe asfalt, pe plat, inainte de finish? Pan-aici. Am sprintat si eu  si de data asta omu' nu mai m-a ajuns, ba chiar era sa il ajung pe cel din fata mea care vazand cum venim a sprintat si el saracul si acum probabil se plange si el pe vreun blog de nebunii care voiau sa il intreaca la final.

Pe aceasta ultima portiune de plat vreo doi din vitezomanii coboratori se oprisera, aveau crampe pe semne. Unuia i-am strigat, "Hai ma ca mai e un pic" si a avut efect, a tulit-o si dus a fost, celalalt fiind concurentul amintit mai devreme, pe care l-am fortat sa sprinteze.

Una peste alta cu 300m inainte de final eram relativ ok, odihnit chiar, asa cum consider eu ca ii sade bine unui middlepacker, ei bine am terminat cursa varza, a trebuit sa ma asez imediat.

Iata si o poza in care se vede mai bine spatierea de 2 secunde la care am ajuns, io trec linia.

Alte poze gasiti aici

Rezultate: 4:03:52, 107/272 open,  32/87 categ.35-50

 

Alergare minut cu minut (sau mai bine km cu km)

Reporter special: Eu

Buna dimineata stimati obsedati de alergare si nu numai. Ne aflam in Piata Constitutiei unde este o vreme ideala pentru alergat.

Ne despart doar 3 minute de startul celei de-a sasea editii a Maratonului International Bucuresti.

Nume grele sa afla printre noi, sa-i amintim doar pe Narcis cu un PB de 3:08 care trage azi la un 3:05, Paul cu un PB de 4:12 care va scoate sigur sub 4 ore, Petrica, new entry, care va trage direct si spectaculos la un 3:45 in primul sau maraton. Da, iata apare si Ilie Rosu cu eternele lui steaguri. Andrei Rosu e prezent de asemenea, imi spune pe nume, e scris pe numar, nu conteaza, ii multumesc. Ne face si o poza.
Sa le uram tuturor succes, 3,2,1 start. Cursa a inceput, Narcis evident e in fata, nu se mai vede, Paul nicaieri, eu cu Petrica incepem alergarea, Petrica vrea sa faca pipi, dispare, apare in 2 minute iar langa mine, a hotarat, se va tine toata cursa. Incerc sa ma apropii de paceul propus pe prima parte, 5:30, e aglomeratie mare, ne oprim. Ceva e ciudat, da, da, coridoarele sunt mult mai inguste, cam jumatate fata de anul trecut. Nu-i nimic, incepem sa alergam.
Km 1, puls bun pace bun, Petrica incepe sa accelereze, se duce spre 5:15, eram sigur, du-te prietene, sper sa nu te culeg de pe drum mai incolo. Pacerii de 4:00 sunt mult in fata, nicio problema, ma lupt doar cu timpul meu net. Ne trebuie sub 4h, atat. Ma intersectez cu Paul, e deja la 500m in fata, cred ca a sarit gardul intr-un sector din fata la start.
Km 3, ajung pacerii de 4:00. Ma simt foarte bine, la un pace ceva mai rapid decat planificat, am 5:25-27 vreau sa o tin tot asa. Schimb doua vorbe cu Andrei apoi depasesc pacerii pastrand ritmul constant. Dupa 500m ma ajung iar din urma, hmm asta nu e ritm de 5:38, al lor. Ma forteaza sa cresc si eu ritmul, nu e bine. Ce sa fac? Ah, in sfarsit o lasa mai incet, la fel si eu. Vad multa lume infofolita, ce-o fi in capul lor?
Ma doare un pic genunchiul drept, zona it band, problema veche, masez putin piciorul din alergare, o sa treaca, trebuie sa treaca. Cu aductorul stang vad ca e bine, m-am speriat degeaba de accidentari, ca deobicei.
Km 5, Petrica e in fata, il vad cum se indeparteaza cu inconfundabilul lui stil kamikaze. Sper sa il tina. Sunt calm, ceasul imi arata un pace mediu de 5:27, puls in jur de 150, asta sa fie pana la km 32. Punct de hidratare, strig sticla, sticla, iau o sticla o beau jumate. Intram pe B-dul Basarabiei, ma ajunge Mos ??, il stiu, imi scapa numele, e la categoria 61-65, hmm nu aleagra cam repede?
Km 7, ma interesectez cu Paul apoi cu Petrica. Hai Petrica, il ajungi pe Paul, baga mare. Se intoarce la Diham. Stimati alergatori, veste buna, traseul si-a revenit si s-a repozitionat intoarcerea, deci nu vom avea ultra azi. Alerg in jurul stadionului, paceul creste pe ceas desi alerg la fel, sateliti prosti. Sau ceas prost.
Km 10, iau un gel, ajung la hidratare, strig sticla, sticla, iau o sticla o beau jumate. Aglomeratie mare pe traseu, stafeta, semi, toate lumea pare proaspata, bravo!
Km 14 stimati alergatori, ajung iar in zona de start, aici e cea mai mare concentratie de sustinatori, energia creste, viteza creste, nu, nu e bine sa ma ia valul, ma fortez sa alerg la acelasi pace, ramane 5:27 asadar.
Km 15, Petrica l-a ajuns pe Paul din urma si alearga impreuna in ritm de semi, iata ca se poate!
Km 16, ajung la deal, nu mi se pare nicun deal de data asta, trebuie ca e de bine. Se apropie intoarcerea, unde este intoarcerea, emotii mari, super, e repozitionata si ea asa cum trebuie, deci traseu standard azi.
Km 19, intorc la Eroilor, mergatorii de la semi tot mai multi, been here done that, ce chin a fost la semiul din mai 2012. Gel, sticla, sticla, luat sticla, baut jumatate.
Km 21, intram in piata Constitutiei stimati obsedati, multimea e in delir, e finalul de la semi, incurajari de peste tot, sunt directionat in dreapta, trec de marcajul de semi si... liniste ... spatiu ... strada libera. Nu mai e nimeni pe traseu, in jur e numai pace. A inceput alta cursa, cu noi "astia buni" cum eronat imi place sa cred.
Mic checkout la jumatatea traseului: pace mediu 5:27, puls 155, mai bine decat planificat. Nicio durere semnificativa. Doamne ajuta.
Ma intersectez cu Paul si Petrica, cronometrez pentru prima oara la cat sunt in urma, 5 minute, la revedere, nu-i mai ajung, voi tine de plan in continuare.
Km 25, iau 2 bucatele de glucoza
Km 26, 5:14 pace pe acest kilometru, n-are cum, gps idiot. Ma intersectez cu Narcis, pare putin obosit, ma intreaba daca sunt in grafic, sunt, chiar un pic mai bine. Nu-l mai intreb nimic, nu am timp, alearga prea repede.
Km 27, ma intersectez cu Claudiu Craciunica, pare obosit, spune ca nu e in grafic, e deprimat, imi pare rau. Ii arat si lui degetul (cel mare, la ce naiba va ganditi) si alerg mai departe. Iar ii vad pe Petrica si Paul, le strig ca mi s-a stricat ceasul, ca ei merg prea repede, ca n-o sa mai poata etc, rad de mine.
Km 28, cursa intra iar in jurul stadionului, Ilie Rosu cu steagurile lui e in fata apropape la un km, merge cam repede azi, le-o fi folosit ca panze sau cum?
Km 31, il ajung pe Ilie Rosu, il intreb daca merge treaba, merge spune, asa zic si eu, pare in regula omu'. Intru in Piata Muncii, il ajung din urma pe un baiat care ma intrecuse la sprint la Crosul Padurii si la RTR. Merge, ii zic hai ma, se apuca sa alerge iar, il las in alergare. Hidratare, sticla, sticla, iau o sticla beau jumate. Cu un gel inainte.
Km 32, incepe o noua cursa pentru mine, maresc ritmul, incerc sa ma mentin in jur de 5:20, pulsul sare de 160 dar ramane sub 165, sunt un pic peste lactate threshold, trebuie sa fie ok pt inca 10km. Il vad pe Lixandru Daniel, se costumeaza in cosar si o ia la picior.
Km 35, trei bucatele de glucoza. Cursa ajunge in Piata Constitutiei, incurajari de peste tot, il vad pe Adrian Mila, ma vede si el in ultimul moment si ridica tonul incurajarilor, cotesc dreapta in viteza, multa lume, atmosfera foarte frumoasa, imi place. Pe Splai, il vad pe Petrica ramas in urma lui Paul care alearga ca un nebun. A ramas Petrica fara benzina? Sa speram ca nu.
Km 36, intorc la Unirii si le vad pe fetele mele. Maria imi paseaza sticla cu apa si miere, Tea striga in continuu "hai tati", prind viteza, vine dealul, care deal, nu mai ma opresc la hidratare, am apa cu miere, ma intersectez cu Paul si Petrica, prind viteza. Incep sa intrec tot mai multi concurenti, taxa isi merita banii, ma simt bine,
Km 40, scad un pic ritmul spre 5:40, ce se intampla, nu mai pot oare? Fortez, ma mentin in zona 5:30, pulsul de apropie de 165, mai e un pic, nu conteaza. Incurajari frenetice la km 41, prind aripi chiar si fara Red bull, fortez pe final.
Km 42, alerg cu pace un pic sub 5, pulsul un pic peste 165, intru pe ultima linie dreapta, pe ceas maratonul s-a terminat, se vede linia de sosire, mentin ritmul, mai sunt 100m, un concurent trece de mine in sprint, sprintez si eu maxim, forteaza si el, iata finishul, terminam in acelasi timp. Foto finish? Ar fi culmea.

E gata, am terminat, puls maxim 172 din cauza sprintului, sunt ok, neacidentat, 3:52, PB. Imbunatatire de 27 minute.
Petrica e acolo, a terminat in 3:48, bravo!!! A rezistat pana in final, cine ar fi crezut?
Paul 3:47, foarte bun progres in ultimul an, felicitari.
Narcis 3:11 competitiv ca deobicei, in alta clasa, nicio surpriza, tine-o tot asa!
Ionut, cu care am alergat mult la RTR unde am terminat cu cateva minute inainte, a facut semi in 1:37 apoi a luat o pauza 15 minute si a continuat cu maraton in 3:50 cu tot cu pauza. Incredibil!
Apar tot mai multi cunoscuti, incep pozele de final in toate pozitiile.

Personajele principale

Stimati obsedati de alergare si nu numai, etapa s-a incheiat, va multumim pentru atentie, urmeaza Istanbul.
Petrica, ai legatura.




Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10202258752940702.1073741838.1546946455&type=1&l=c2b3593707

Rezultate:
Timp:3:52:36
Loc: 239(231 net)/685 open, 26(25 net)/66 M41-45

Triatlon Brasov 2013

Fuse si se duse primul meu triatlon oficial, o experienta placuta pe care am de gand s-o repet.
Sunt multumit ca am reusit sa ma incadrez in timpul propus inainte de start (1h:45-1h:50 propus, 1h:48 realizat).
Ca material de concurs am avut o bicicleta MTB entry level,  bTwin Rockrider 5.2 de vreo 4 ani, cu slicuri,  si cea mai ieftina casca din Decathlon. Cea mai "profi" piesa din echipament a fost costumul, un Orca basic race suit care mi-a permis ca macar la tranzitii sa am timpi mai buni.

As fi vrut sa relatez si ceva momente amuzante ieftine ca la celalalte curse, dar nu prea am ce, a fost doar efort de la un capat la altul.
Efortul a inceput cu sculatul de dimineata la 4:30 si condusul pana la locul faptei.
Apa in Codlea 2 era chiar calduta (22-23 grade), orice neopren fiind inutil in opinia mea.
Inotul a fost oarecum diferit fata de cum ma asteptam, am ajuns rapid la senzatia de sufocare, nu imi dau seama inca de ce. L-am dus insa la capat cu o viteza aproape de maximul meu, pentru asta am respirat insa aproape tot timpul la doua brate fata de trei asa cum fac de obicei. Probabil emotiile si lipsa exercitiului de a inota printre mainile si picioarele altora, de a fi apucat regulat de glezne, si-au spus cuvantul. Acum, dupa razboi, pot spune ca a fost chiar interesant in "masina de spalat", de-abia o astept pe urmatoarea.

Bicicleta a mers ceva mai bine decat ma asteptam mai ales ca nu mai facusem 30km legati de vreo 20 de ani. Acum mi-e clar ca nu ai ce face cu un MTB, fie si cu slicuri, la astfel de evenimente. Totusi sunt un pic mandru sa constat ca m-au depasit doar cursiere (destule). Am remarcat un baietel (12-14 ani) pe care l-am intrecut pe undeva la mijlocul probei de bicicleta si care in final a ajuns doar la cateva minute dupa mine. Viitor campion, sau penibil eu?

Alergarea a fost usor sub asteptari ca si viteza medie, insa nu anticipasem corect dimensiunile pantei pe care debuta proba, primul km era in urcare continua. Dupa acest prim km m-am ales cu o durere de splina(cred) care m-a tinut pana la sfarsit. Chiar si asa la alergare am castigat 3 pozitii. La bicicleta + T2 am pierdut 16 pozitii, iar dupa inot + T1 eram pe 30. Ca si clasament separat pe probe cel mai bine stau la inot cel mai prost la bicla.

Hidratarea am facut-o cu apa amestecata cu geluri Aptonia (2 geluri la 500ml), am baut cam 600ml in timpul cursei. Am mancat si un baton energizant pe bicicleta. Cred ca fost suficient, desi par destul de obosit la final dar mai grav mi se parea sa fiu odihnit.

Distractia a venit, nesperat, dinspre organizare, din pacate doar prin lipsa ei de profesionalism.
E mai simplu sa va zic ce nu s-a schimbat fata de ce era anuntat oficial. Nu s-a schimbat traseul de bicicleta la proba lunga. In rest s-a schimbat tot, distante, tranzitii, lacul!
Nici proba numita sprint nici cea numita olimpica nu au avut nicio distanta standard.
Circulatie restrictionata? Banda unu rezervata? Ce glume. In afara unor portiuni inchise complet nici urma de circulatie restrictionata, vajaiau camioanele pe langa tine, veselie mare. Oricum, sa fimi cinstiti,  fata de ce se petrece in Bucuresti zi de zi, era parfum.
A fost destul de complicat dar pana la urma ne-am descurcat si noi si organizatorii, care au avut noroc ca nu s-a intamplat niciun accident.  Apreciez totusi ca la fiecare trecere de pietoni sau intersectie erau organizatori, in multe cazuri si politisti.
In T2 insa era brambureala, oricine putea sa intre linistit in zonele de depozitare a lucrurilor personale si sa ia ce vrea de acolo.

Dupa cursa, am facut o plimbarica de grup prin Brasov, oras care mi-a placut intodeauna. Popasul de papica facut la o terasa a fost ceva deosebit. Am pierdut acolo mai mult timp decat mi-a luat sa termin triatlonul. Si nu am avut cine stie ce timp. Cred ca domnisoara chelnerita s-a situat lejer in top 3 chelneri lenti - all time.
Nu in ultimul rand as dori sa remarc vointa Ginei care s-a trezit cu noaptea in cap ca sa mearga cu mine sa ma dau pe coclauri.

Clasament:
43/81 la general, 10/19 la 40+.

Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201725111319995.1073741835.1546946455&type=1&l=cbf8f40df1

RTR 2013

Pasiuni si realitati.
Una dintre pasiunile mele cu cele mai vechi state o reprezinta muntele. O alta pasiune, ceva mai recenta, o reprezinta alergarea. Deci, hellooo, alergare montana?
Treaba parea evidenta, chiar nu intelegeam de ce nu ma gandisem mai devreme la competitii de acest gen. Si chiar cochetasem cu alergarea montana prin anii 90, mai ales prin Bucegi (ce coborari mai faceam cu Doru pe Valea Jepilor!).
Ei bine, acum nu mai mi se pare deloc evident, dupa behait (de remarcat aici ca toti ciobanii aveau mobil) ore intregi la deal si mers prudent la coborare sa nu imi rup ceva.
Cu toate acestea inceputurile competitionale imi placusera, la semiul de la Brasov si crosul de la Moeciu, ma simtisem foarte bine. Insa o cursa cu peste 2000+/- este pentru mine ceva la care trebuie pus osul cu nadejde. Si mai trebuie antrenament specific.
Acum nu vreau sa ma plang, mi-a placut si aici, au fost niste peisaje extraordinare, mi-am propus sa fac poze, sa ma bucur de peisaj, mai ales dupa ce a devenit evident ca nu aveam cum sa scot un timp decent.
Atata doar ca nu prea a fost alergare, mai mult o excursie intr-un ritm ceva mai alert.
Partea asta cu lejeritatea, are si avantaje, slava Domnului, ai timp sa iti faci noi prieteni, sa te bucuri de o zi frumoasa.
Si am mai descoperit o chestie tare, pauza. Pe prima urcare ajunsesem la un moment dat epuizat aproape complet, dar ma tineam tare, fara pauze, ca doar era concurs. Pana cand nu s-a mai putut, am luat o pauza de stat jos trei minute, un gel si niste apa. Imbunatatirea a fost masiva, am putut continua repejor pana in varf. Sa te tii apoi de pauze nenicule, in toate pozitiile, n-am mai ratat niciuna.


Planificari si realizari
Cursa nu s-a prea pupat cu ceea ce prevazusem decat oarecum la timpul final (cu 20 min mai mare decat estimasem in varianta pesimista). In rest doar urcarile s-au mai potrivit, insa crezusem ca pot alerga mai repede pe unele portiuni de relativ plat, in special in creasta. Datorita conformatiei terenului si a incaltarilor prea putin rigide nu am putut face asta. La fel si ultima coborare a fost subestimata, terenul nu mi-a permis o deplasare prea rapida fara a risca prea mult. Si cand oricum scoti peste 6 ore ce rost mai are sa risti.
In mare, am ajuns la Stana Buta in 3 ore, de acolo in Vf. Custura in 2 ore si pana la final am coborat in alte 1:45 ore. De alergat am alergat doar vreo 8-9km, cei 2+5 pe asfalt si forestier de la inceput si sfarsit plus inca 1-2 cumulati pe traseu.
Am facut si greseli de logistica, am luat prea putine geluri, doua, cred ca mergeau macar 4. De asemenea am calculat gresit apa si am ajuns cu o mare sete pe Vf. Custura. Acolo ma astepta o ratie unica de un pahar de apa. Avea pietricele pe fund, l-am baut pe tot. Noroc ca pe urmatorul varf, inainte de coborarea abrupta finala aveau o rezerva babana de apa si mi-am facut plinul.

Elite
In mod ironic sectiunea la care am participat a fost sectiunea "Elita".
Dar trebuie sa fiti de acord ca nu avea cum sa se numeasca altfel din moment ce primul sosit e campion mondial la juniori la schi fond. A terminat cursa in 3:15. Cand a fost intrebat cum i s-a parut peisajul a raspuns care peisaj ca el nu a vazut decat benzi albe si rosii tot traseul. Alte prioritati, alte bucurii. Alti bani in buzunar la final.

Socializare
Au fost cativa baieti cu care am mers practic impreuna peste 75% din traseu ajungand la final destul de grupati. Ne-am facut si ceva poze, am mai schimbat impresii de la alte competitii si nu numai.
La ultimul punct de revitalizare, surpriza, ma intalnesc cu Narcis care in mod normal ar fi trebuit sa bea bere la final de cel putin o ora. O clipa am crezut ca s-a intors sa imi faca si mie niste poze dar s-a dovedit ca daduse de zid pe ultima coborare - tot o eroare de logistica se pare - si pierduse acolo cam o ora. Cand am ajuns langa el tocmai isi finaliza revenirea miraculoasa la viata asa ca am putut alerga impreuna ultimii kilometrii, ba chiar suspectez ca putea sa o ia lejer inainte.
Ii multumesc si pe aceasta cale ca nu a luat-o, mai ales ca mi-a murit bateria la ceas pe la km 23-24 si am putut sa iau de la el datele de pe acesti ultimi kilometrii facuti sincron.


Spirit de competitie
Majoritatea celor pe care i-am intrecut a fost in primii doi kilometrii. Apoi cred ca in total am mai intrecut vreo 10 si m-au intrecut cam tot asa, poate mai multi.
Pe la km 17 am fost intrecut de o fata foarte energica si vesela, vorbea cu toata lumea pe traseu. La final le povestea prietenilor: "Am vrut sa ma tin dupa niste baieti dar erau niste lesinati cu totii". Confirm descrierea.
Pe mult asteptata alergare finala de pe forestier am reusit sa trecem de vreo 5 concurenti, unul dintre ei, cu care eu mersesem mult timp impreuna, ne-a ajuns cu 100m inainte de finish si a considerat util pentru moralul lui sa sprinteze si sa se detaseze la cateva secunde, noi terminand brat la brat. Il felicit pentru firea competitiva nealterata de acest efort prelungit. A fost bine pentru mine si Narcis pentru ca astfel am beneficiat de o poza doar cu noi doi pe linia de finish.

Extra
Seara, premierea ca premierea dar tombola a fost haioasa rau. Ei bine, in premiera la tombolele de la curse, am castigat un tricou. Mai mult, am castigat inca un tricou, dar era vorba evident de celalalt Bogdan Pop. Deci doi din doi! Din acel moment am promis sa nu mai spun vreodata ca aceste tombole sunt masluite!
Ca si bonus organizatorii au anuntat cursa urmatoare la Busteni pe Valea Jepilor! Doru, te bagi?




Clasament:
82-83/126 la general
22-23/35 la M35-50

Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201429948181101.1073741830.1546946455&type=1&l=6ffeaf9867

PBIHM 2013: Plusuri, plusulete.

Da, a fost ziua plusurilor, va mirati?

Plus 8
Reprezinta minutele de intarziere fata de timpul propus (1:53 fata de 1:45).
Imi place sa cred ca a fost doar din cauza caldurii, ca antrenamentele care imi anuntau un PB muncit de 1:45 au insemnat ceva, ca o sa pot alerga vreodata pe caldura fara sa mai am probleme cu caldura.
Duminica insa a fost un scenariu special pentru mine. Greutatea alergarii am simtit-o din primul kilometru, desi, culmea, pulsul era ok, sub 165(la semiul din toamna avusesem apropape integral pulsul peste 170). Tot pe primul kilometru vad un baietas care alerga cu eticheta intacta la tricoul primit si cu numarul in mana. Semn bun zic, o sa fie distractie azi.
De unde atata distractie. Poate am gresit ca am incercat sa ma tin dupa pacerii de 1:45, care au avut o prestatie destul de variabila pe primii km (intre 4:45 si 5:10 am estimat eu). Chestiunea aceasta m-a cam scos din ritm asa ca in continuare am folosit doar garminul si bratara cu timpi intermediari pe post de paceri. Ultimul kilometru la care am fost cat de cat in grafic, a fost kilometrul 5. Apoi decalajul s-a marit, incet dar sigur.
De-abia pe ultimii doi kilometrii m-am adunat (4:53 arata splitul de pe mysdam, sub media de 4:58 pe care ar fi trebuit sa o mentin pe tot parcursul) dar tare mi-e ca cititoarele nu au fost plasate exact la distanta afisata, garminul mi-a indicat cu totul altceva. De tras am tras totusi pe ultima portiune, fiind singura pe care pulsul mi-a sarit de 170.

Plus 30
Reprezinta gradele avute in cursa. Cred ca s-a plecat undeva spre 25 de grade si s-a sarit binisor de 30 spre sfarsit. Cea mai calduroasa cursa de care am avut parte, mai cald chiar ca anul trecut in iunie. Cativa lesinati pe margine, sper sa isi fi revenit cu totii.
Hai sa stabilim totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata, ca aceasta caldura nu e o scuza, a fost totusi la fel pentru toti. Bine au fost si exceptii, de exemplu fata cu numarul pe spate - parca 320 -, care m-a intrecut pe la kilometrul 17, parea ca alearga in zorii zilei. Un alt moment care mi-a placut a fost cand m-a intrecut amicul Riad Mekri pe la km 13, era atat de proaspat ca parca atunci incepuse alergarea. A fost unul dintre putinii cunoscuti care a facut negative split, s-a distantat la vreo 5-6 minute pana in final.

Plus 300
Reprezinta distanta suplimentara fata de oct 2012. Mi-am zis, uite ce inseamna un gps civil, jucarie pentru copii, dar supriza a venit dupa ce Narcis mi-a atras atentia, cu acte in regula, ca intoarcerile de la Diham si Calea Victoriei, au fost in alte puncte decat anul trecut. S-or fi dilatat ele nitel de la caldura dar nici chiar asa. Inexplicabil pana acum, atentie ambele curse au fost omomogate AIMS! Organizatorii tac malc desi e deschis si un thread pe tema asta pe fb, unde altundeva.

Plus 22
Reprezinta secundele (timp net) de intarziere fata de mine ale lui Petrica, cu care, nu stiu de ce, se pare ca sunt intr-o competitie directa in ultima perioada pentru PB-uri de loc 2xx-3xx.

Plusulete
Ca sa fie ziua completa, la scurt timp dupa finsh am inceput sa vad numai plusulete, stelute. Era primul simptom, urmatoarele ar fi fost tulburari de echilibru, si in final ruperea filmului, stiu asta din experienta neplacuta a unui maratonist (de 2:45). Asa ca am luat masuri de urgenta, m-am tras la umbra si am terminat cele doua gatorade aduse grijuliu de acasa.

Minus 3
Evident nu se putea chiar totul pe plus, am si un minus, de trei minute, care arata cu cat am scazut PB-ul pe aceasta distanta. Ce vreti, nimeni nu-i perfect!




Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201271584062097.1073741829.1546946455&type=1&l=560159f4cb


Rezultate:
Timp net: 1:53:31
Loc 319 open (23%), 123 M35-45 (28%)

Poveste de cursa.

EcoMarathon Moieciu de Sus 2013.

Cros 14km.

As fi vrut sa plec sambata dimineata dar un calcul simplu a aratat ca trebuia sa pornim inainte de 5 din Bucuresti, ca atare am cautat o cazare in zona. Totul full evident, am gasit ceva la cucurigu, tocmai bun pentru incalzirea de dimineata. In vila indepartata eram singurii clienti asa ca ne-am bagat la somn imediat. Dimineata, niste banane standard cu vreo doua ore inainte de start. Echiparea si da-i la vale 3 km.

Lume pestrita, multi cunoscuti, personal sau de pe net, vreme superba. Coada decenta la toalete.

A urmat cursa.

Voi prezenta in cele ce urmeaza si detalii mai tehnice, chiar daca par ridicole tinand cont de cat de incet alerg, le prezint totusi, poate vor folosi cuiva (sau mie mai tarziu).

Profilul traseului:

Planul initial.

-Pulsul sub 170 bpm mai putin la sprintul final (pulsul meu maxim actual este 184).

-Un pace rapid pana la podet(sub 5 pe mie), pentru a evita eventualul dop de acolo

-Urcari la pas sau in alergare daca ma mentin cu pulsul sub pragul propus

-Portiunile de plat sau coborare usoara spre moderata la un pace de 10k sau mai rapid (4:45-4:30)

-Portiunile de coborare abrupta abordate cu prudenta maxima.

Cum a fost in realitate.

Nu am reusit sa ne plasam, eu si cu Narcis, prea in fata, eu nici nu aveam ce sa caut acolo, la vreun minut de linia de start.

Primii 3 kilometri am incercat sa ii parcurg cat mai apropape de paceul propus, dar aglomeratia si inclinarea subestimata a kilometrului 3 m-au dus la paceurile 5:16,5:20,6:00. Evident Narcis m-a intrecut destul de rapid si dus a fost. L-am mai vazut o singura data in timpul cursei, la inceputul urcarii de dupa podet.

La podet nu era nicio coada asa ca m-am integrat lejer in cardul care urca la pas. Am urcat intr-un mers nu prea alert pana pe culme. 

Pe aceasta portiune am purtat cele mai lungi conversatii, mai intai cu un baiat un tricou rosu imediat dupa ce am trecut de niste vaci, baiat pe care l-am parasit in curand simtind ca pot sa fac niste pasi mai mari. Nadajduiesc ca am ramas in fata pana la final. Apoi m-am intalnit cu domnul Mila cu care am vorbit sporadic in drumul spre culme. Sper ca a prins o zi buna, rezultatul final asa sugereaza. De asemenea am injghebat o discutie despre betele de trecking cu un alt domn, acesta marturisindu-mi ca il ajuta pe urcare dar ca in schimb tot el trebuie sa le care si pe celelalte portiuni. Fair enough.

La un moment dat am fost intrecut de un baiat care cerea politicos voie sa ii facem loc si care se misca cu o usurinta uimitoare in alergare. Aducea cu Marius Ionescu, am aflat ulterior ca era chiar el, gresise traseul si acum incerca sa recupereze. A fost singura persoana pe care am vazut-o alergand pe acea urcare (banuiesc ca au mai fost in plutonul fruntas).

A urmat o coborare moderata, prin padure la inceput, cu mici portiuni de urcare. Nu prea imi plac coborarile, mi se pare ca te hurduca prea tare daca bagi gaz, asta a fost un pic sub limita pentru mine asa ca am tras destul de tare, tare insemnand la nivelul meu, 4:15-4:30 pace. Ma asteptam sa imi scada serios pulsul la coborare, nu s-a intamplat asa, ba chiar s-a marit, si ca atare mi-a parut bine cand de pe la kilometrul 7 am avut ocazia sa urc si sa merg iar, odihna curata.

In urmatorii 2 kilometri (7-9) au alternat urcari mai usoare pe care am alergat cu un pace intre 5:30 si 7, cu urcari mai grele pe care am mers. Pe aceasta portiune m-am intalnit iar cu domnul Mila. Dupa ce am povestit un alta m-am gandit sa ma apropii totusi de un ritm de cros asa ca am luat-o inainte. Cu toate astea domnul Mila cred ca a ajuns doar la cateva zeci de secunde dupa mine la finalul buclei 1, si mai avea de facut doua. Respect!

Kilometrul 10 mi-a placut mult, in coborare usoara, ceva asfalt, am avut cea mai buna medie pe el, 4:30. Prima parte din kilometrul 11 a fost la fel apoi a urmat urcarea finala, la pas fireste.

Ultima parte a cursei a fost foarte ciudata, a inceput cu o coborare usoara pe o curba de nivel cu o poteca slab conturata, pe care personal nu puteam alerga prea repede, un 5:15-5:30. La un moment dat chiar m-am oprit sa fac loc la doi alergatori evident mai rapizi. Si a sosit coborarea finala, foarte abrupta, pe care am fost depasit de cativa zglobii care taiau poteca. Am strigat la ei ca sunt descalificati, nu m-au crezut. Pe unii dintre ei i-am re-depasit pe ultima portiune de plat. Pe aceasta coborare chiar nu am fortat deloc, mi se pare prea riscant pentru cateva locuri castigate (deh varsta).

Sectiunea finala de plat a fost super, mi-am permis sa trec cu pulsul peste 170 si sa sprintez cu un pace ce s-a apropiat de 4 pe mie. Am reusit chiar sa intrec o fata care mi-o tooot lua inainte pe coborari, apoi mi-am dat seama ca ea participa la maraton!

La anul nu trebuie sa ratez cele trei bucle, sanatosi sa fim.

Ceva poze aici:

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201226106645190.1073741827.1546946455&type=1&l=a3c07e45c6

Rezultate:
Timp 1:37:12 (brut)
Loc 112/528 open, 19/61 M40-49