Exista foarte multe postari despre CE si CUM s-a intamplat in diverse competitii. Foarte putine si despre DE CE s-a intamplat asa. Voi incerca in cele ce urmeaza sa abordez problema "de ce", bazandu-ma pe maratoane alergate, de ce a iesit bine sau de ce a iesit rau. E vorba de alergare pe sosea, cursele montane sunt mult diferite. Am incercat sa trag si niste concluzii, cu priceperea unui amator incepator, sub forma de reguli de care sper sa ma tin in continuare.
Evident ca explicatiile au sens in primul rand pentru mine. Totusi, in special incepatorii, sper sa poata trage unele invataminte utile. Cei avansati, se pot amuza si ei.
1.Maratonul de la Florenta, nov. 2012
A iesit rau.
De ce?
Pentru ca l-am facut la 4 saptamani dupa un alt maraton facut ca LR, acestea fiind primele alergari asa lungi facute vreodata. Asta a dus la o suprasolicitare, observata deja la antrenamente, si dupa km 20 am avut dureri la un genunchi suficient de puternice ca sa ma faca sa intercalez reprize de mers.
Regula 1. Nu fa un maraton la antrenamente inainte de un alt maraton (elitele mai fac, sa fie sanatoase).
Regula 2. Nu esti gata de maraton daca ai dureri la majoritatea LR la antrenamente.
2.Maratonul de la Bucuresti, oct. 2013
A iesit bine.
De ce?
Pentru ca am urmat un program bine structurat. (Piftzinger)
Pentru ca am ales un pace realist care sa ma tina sub pragul de compensare lactica.
Regula 3. Fa macar o data un program de incredere.
Regula 4. Alearga sub pragul lactic majoritatea kilometrilor.
3.Maratonul de la Istanbul, nov 2013.
A iesit rau.
De ce?
Pentru ca am ales un pace prea rapid, vrand neaparat sa-mi bat PB-ul de la Bucuresti. Pentru ca a fost prea aproape de cel precedent.
Pentru ca nu mi-am reglat paceul in timpul cursei cum ar fi trebuit. Asta a dus la parcurgerea a prea multi kilometrii peste pragul de compensare lactica, si am dat de zid la km 35.
Regula 5. Cand nu te simti ok in timpul cursei - puls prea mare, efort resimtit prea mare -, redu putin ritmul.
Regula 6. Gandeste-te de doua ori inainte de a incerca PB la mai mult de un maraton pe sezon (primavara sau toamna).
4.Maratonul de la Viena, apr. 2014
A iesit bine.
De ce?
Pentru ca am ales un pace potrivit, un pic mai lent, si am fortat pe final simtindu-ma ok.
Pentru ca vremea a fost ideala.
A fost o semi-surpriza pentru mine, nu prea ma antrenasem iarna, avusesem gripa cu putin timp inainte de cursa, insa ritmul ales si vremea, in opinia mea au compensat, beneficiind si de o oarecare anduranta deja capatata.
Regula 7. Alege-ti paceul in functie de forma in care te afli.
Regula 8. Bucura-te cand ploua! :)
Spor!
vineri, 6 iunie 2014
miercuri, 14 mai 2014
EcoMarathon 2014, intre agonie si mai putina agonie.
Exagerez ca de obicei, n-a fost chiar agonie, a fost frumos pana la urma.
PB
Singurul pb adevarat obtinut, a fost timpul record in care am ajuns cu masina de-acasa in Moieciul de Sus. Nu spun in cat, ca sa nu ma auto-incriminez. Am ajuns prea repede, fiind stresat in permanenta ca nu apuc sa iau kitul. Mai mergea o ora de somn, data viitoare ma scol dupa 5.
Socializarea.
Multe cunostine in Moieciu, chiar si colegi de serviciu. Am avut surpriza placuta sa fiu sunat chiar inainte de start, de Paul, cu care am alergat o buna parte din traseu, alaturi de care am mai alergat la vreo trei curse. Conu' Mila era si el prezent, pregatit sa imi traga pacaleala.
Pacaleala
Anul trecut facusem doar crosul, prima postare de pe acest blog, se poate vedea aici. Un timp ceac pac, 1:37. Nu ma simteam mult mai in forma ca anul trecut asadar planul pentru cursa asta nu era complicat deloc, trebuia doar sa ajung la sfarsitul primei bucle odihnit, in cca 1:50, si sa le gestionez pe celelalte astfel incat sa scot pana in 6 ore. Dar nu dupa mult timp, undeva dupa prima coborare m-a ajuns din urma Adrian. Dintr-o vorba in alta si un pace in altul iata cum ma pacalesc si ma misc prea repede. Am si zis, "domne o sa am probleme grave, merg prea repede", am martori. Plus statul la taclale. Dar nu-mi pare rau, a fost mai amuzant in continuare. Ma trezesc asadar la finalul buclei 1 in 1:40 si departe de a fi odihnit.
Chinul
Nici in bucla 2 nu am luat betele, mandru ca ca deobicei. Prima urcare a mers cum a mai mers, in Cheile Gradistei inca mai eram cu domnii Mila si Turcu in acelasi timp la revitalizare, dar a doua a pus capac dar un capac sanatos, de oala de campanie.
Am evoluat pe urcarea asta cam mereu in spatele domnului Turcu - ce prestatie excelenta a avut - dar asta a fost tot, nu am mai putut alerga apoi. Totusi nu imi explic exact de ce am avut caderea asta, daca ar fi fost de la oboseala acumulata in acest inceput de an nu cred ca mai mi-as fi revenit, a fost ceva legat strict de cursa. Sa fim seriosi nici ritmul un pic mai alert de la inceput nu cred ca e explicatia, poate noaptea prost dormita plus o alimentatie gresita in cursa cine stie. Recunosc, am avut atunci dubii ca voi termina, dar usor usor, profitand ca nu au mai fost urcari importante, am reusit sa ma mentin in cursa, incetinind insa vizibil ritmul. Ajung iar in Moieciu, ce sa fac ca trebuie sa alerg printre cei care ma incurajeaza. O fac foarte chinuit, vad un concurent in fata care se opreste rapus de niste crampe, asta imi da un pic de aripi si termin in alergare bucla.
Revenirea
Am terminat bucla 2 dupa 4 ore si 1-2 minute de la start deci teoretic eram in grafic pentru 6 ore. Eram insa prea obosit, am facut pauza vreo 4 -5 minute, mi-am luat betele. Dupa prima urcare am facut singura oprire de pe traseu in afara punctelor cu mancarica, de vreo 2-3 minute, o oportunitate de a mai face si niste poze incluzand un selfie semilesinat.
Nu mi-a prins chiar rau, deja in drumul forestier ma simteam diferit, ar fi mult spus mai bine. A urmat revitalizarea din Bangaleasa unde am luat de toate, apa, ceai, biscuiti, sare, pepsi. Mai lusem si un activator la inceputul buclei. Nu stiu care dintre astea a ajutat cel mai mult, pepsiul - nu ma injurati - am simtit ca imi intra in vena cel mai bine. Cert este ca din momentul acela, desi nu aveam un ritm mult mai ridicat ca inainte, oboseala resimitita a devenit mult mai mica si ma simteam mai bine pe masura ce urcam spre cel mai inalt punct al traseului. Fusesem in galeata intre km 19-32, acum eram ok. Asadar pe urcarea cea mai temuta dintre toate - spre final si destul de accentuata - eu m-am simtit cel mai bine, apoi am putut sa alerg in regula pana la ultima coborarea abrupta. Go figure!
Ciudatenii
Pe ultimele sute de metri s-au intamplat cateva ciudatenii.
Ma intai am fost eu destul de ciudat pentru ca m-am oprit sa fac o poza pierzand doua pozitii. Am pierdut pozitii dar am poza cu finalul? Am.
Apoi tot eu am fost ciudat pentru ca, pe coborarea abrupta, dupa ce am ajuns destul de repede un nene, vazandu-i asa o disperare pe chip, m-am decis sa nu il depasesc si sa alerg usurel in spatele lui. Sau poate a fost doar un pretext, ca nici eu nu mai aveam chef de fortat. El nu stia de planul meu caci in momentul cand a intrat pe asfalt a rupt-o la fuga in sprint. Era fericit acum, asta m-a multumit intrucatva.
Ciudat mi s-a parut ca vreo trei concurenti coborau la rupere panta cea abrupta (era si un organizator de la RTR printre ei). Banuiesc ca pierdeau vreun pariu ceva ca altfel discutam de locurile 260-270. Sau poate ca asta e spiritul corect de competitie, care recunosc, mie imi cam lipseste pe finalurile curselor lungi.
Felicitarile, masa si de unde mai vreti si atata dans.
Organizarea a facut o treaba foarte buna, a efectuat foarte bine un serviciu platit, si asta nu e putin in zilele noastre, merita felicitari pentru asta. Dar felicitarile principale le-as directiona in alta parte. Le-as directiona in primul rand catre mine si catre ceilalti concurenti, pentru ca am facut un efort deosebit si am scos-o la capat. Si chiar si catre cei care nu au scos-o la capat, felicitari ca au avut curajul prezentarii la start. Le-as directiona si catre fotografii de pe traseu care au facut o treaba minunata, gratis probabil.
Pastele de dupa au intrat la fix, ca de obicei.
Sa mai vin si la anul? Daca voi fi in stare pana atunci sa alerg si la deal pe unele portiuni, da, altfel ...
O imagine sugestiva pentru profilul cursei:
Timp 6:19:26
Clasament 267/542 open, 62/110 M40-49
Dupa prima bucla locul 247, dupa a doua 258
PB
Singurul pb adevarat obtinut, a fost timpul record in care am ajuns cu masina de-acasa in Moieciul de Sus. Nu spun in cat, ca sa nu ma auto-incriminez. Am ajuns prea repede, fiind stresat in permanenta ca nu apuc sa iau kitul. Mai mergea o ora de somn, data viitoare ma scol dupa 5.
Socializarea.
Multe cunostine in Moieciu, chiar si colegi de serviciu. Am avut surpriza placuta sa fiu sunat chiar inainte de start, de Paul, cu care am alergat o buna parte din traseu, alaturi de care am mai alergat la vreo trei curse. Conu' Mila era si el prezent, pregatit sa imi traga pacaleala.
Pacaleala
Anul trecut facusem doar crosul, prima postare de pe acest blog, se poate vedea aici. Un timp ceac pac, 1:37. Nu ma simteam mult mai in forma ca anul trecut asadar planul pentru cursa asta nu era complicat deloc, trebuia doar sa ajung la sfarsitul primei bucle odihnit, in cca 1:50, si sa le gestionez pe celelalte astfel incat sa scot pana in 6 ore. Dar nu dupa mult timp, undeva dupa prima coborare m-a ajuns din urma Adrian. Dintr-o vorba in alta si un pace in altul iata cum ma pacalesc si ma misc prea repede. Am si zis, "domne o sa am probleme grave, merg prea repede", am martori. Plus statul la taclale. Dar nu-mi pare rau, a fost mai amuzant in continuare. Ma trezesc asadar la finalul buclei 1 in 1:40 si departe de a fi odihnit.
Chinul
Nici in bucla 2 nu am luat betele, mandru ca ca deobicei. Prima urcare a mers cum a mai mers, in Cheile Gradistei inca mai eram cu domnii Mila si Turcu in acelasi timp la revitalizare, dar a doua a pus capac dar un capac sanatos, de oala de campanie.
Am evoluat pe urcarea asta cam mereu in spatele domnului Turcu - ce prestatie excelenta a avut - dar asta a fost tot, nu am mai putut alerga apoi. Totusi nu imi explic exact de ce am avut caderea asta, daca ar fi fost de la oboseala acumulata in acest inceput de an nu cred ca mai mi-as fi revenit, a fost ceva legat strict de cursa. Sa fim seriosi nici ritmul un pic mai alert de la inceput nu cred ca e explicatia, poate noaptea prost dormita plus o alimentatie gresita in cursa cine stie. Recunosc, am avut atunci dubii ca voi termina, dar usor usor, profitand ca nu au mai fost urcari importante, am reusit sa ma mentin in cursa, incetinind insa vizibil ritmul. Ajung iar in Moieciu, ce sa fac ca trebuie sa alerg printre cei care ma incurajeaza. O fac foarte chinuit, vad un concurent in fata care se opreste rapus de niste crampe, asta imi da un pic de aripi si termin in alergare bucla.
Revenirea
Am terminat bucla 2 dupa 4 ore si 1-2 minute de la start deci teoretic eram in grafic pentru 6 ore. Eram insa prea obosit, am facut pauza vreo 4 -5 minute, mi-am luat betele. Dupa prima urcare am facut singura oprire de pe traseu in afara punctelor cu mancarica, de vreo 2-3 minute, o oportunitate de a mai face si niste poze incluzand un selfie semilesinat.
Nu mi-a prins chiar rau, deja in drumul forestier ma simteam diferit, ar fi mult spus mai bine. A urmat revitalizarea din Bangaleasa unde am luat de toate, apa, ceai, biscuiti, sare, pepsi. Mai lusem si un activator la inceputul buclei. Nu stiu care dintre astea a ajutat cel mai mult, pepsiul - nu ma injurati - am simtit ca imi intra in vena cel mai bine. Cert este ca din momentul acela, desi nu aveam un ritm mult mai ridicat ca inainte, oboseala resimitita a devenit mult mai mica si ma simteam mai bine pe masura ce urcam spre cel mai inalt punct al traseului. Fusesem in galeata intre km 19-32, acum eram ok. Asadar pe urcarea cea mai temuta dintre toate - spre final si destul de accentuata - eu m-am simtit cel mai bine, apoi am putut sa alerg in regula pana la ultima coborarea abrupta. Go figure!
Chiar inainte de acest punct cheie. Se simtea in aer revenirea
Ciudatenii
Pe ultimele sute de metri s-au intamplat cateva ciudatenii.
Ma intai am fost eu destul de ciudat pentru ca m-am oprit sa fac o poza pierzand doua pozitii. Am pierdut pozitii dar am poza cu finalul? Am.
Apoi tot eu am fost ciudat pentru ca, pe coborarea abrupta, dupa ce am ajuns destul de repede un nene, vazandu-i asa o disperare pe chip, m-am decis sa nu il depasesc si sa alerg usurel in spatele lui. Sau poate a fost doar un pretext, ca nici eu nu mai aveam chef de fortat. El nu stia de planul meu caci in momentul cand a intrat pe asfalt a rupt-o la fuga in sprint. Era fericit acum, asta m-a multumit intrucatva.
Ciudat mi s-a parut ca vreo trei concurenti coborau la rupere panta cea abrupta (era si un organizator de la RTR printre ei). Banuiesc ca pierdeau vreun pariu ceva ca altfel discutam de locurile 260-270. Sau poate ca asta e spiritul corect de competitie, care recunosc, mie imi cam lipseste pe finalurile curselor lungi.
Felicitarile, masa si de unde mai vreti si atata dans.
Organizarea a facut o treaba foarte buna, a efectuat foarte bine un serviciu platit, si asta nu e putin in zilele noastre, merita felicitari pentru asta. Dar felicitarile principale le-as directiona in alta parte. Le-as directiona in primul rand catre mine si catre ceilalti concurenti, pentru ca am facut un efort deosebit si am scos-o la capat. Si chiar si catre cei care nu au scos-o la capat, felicitari ca au avut curajul prezentarii la start. Le-as directiona si catre fotografii de pe traseu care au facut o treaba minunata, gratis probabil.
Pastele de dupa au intrat la fix, ca de obicei.
Sa mai vin si la anul? Daca voi fi in stare pana atunci sa alerg si la deal pe unele portiuni, da, altfel ...
O imagine sugestiva pentru profilul cursei:
Timp 6:19:26
Clasament 267/542 open, 62/110 M40-49
Dupa prima bucla locul 247, dupa a doua 258
miercuri, 23 aprilie 2014
Everybody Waltz
Acesta a fost mottoul oficial al editiei 2014 a maratonului de la Viena. Probabil ca se pricep austriecii la vals dar si la alergat se pricep sigur. Cu un timp ceva mai slab, la Istanbul am venit in prima treime, aici de-abia am trecut de jumatate la general.
Revenind la vals, am remarcat cateva momente artistice interesante in timpul cursei, unele dintre ele desfasurandu-se printre alergatori, pareau chiar ca se amuza cumva de ritmul nostru de melc profesionist. Ia sa-i fi vazut printre cei cu pace 4 daca mai aveau curaj sa danseze.
Lipsa antrenamentului adecvat din iarna - nicio alergare peste 24 km, porc, sarmale, gripa, lene, etc. - a dus la alegerea unui ritm ceva mai lejer (5:30/km) pe primii 35-37 km, urmand sa fortez pe final, cu un ritm spre 5:00/km, daca totul va fi fost in regula. Am reusit sa ma tin de plan nesperat de bine pentru cat m-am pregatit, insa nu suficient de bine pentru un nou PB, terminand cam la 90 sec in afara lui. Oricum, senzatia inedita pe care am incercat-o, de a depasi aproape incontinuu pe ultimii 5 km, a meritat din plin efortul, care mi-a adus si un negativ split (mic, de sub un minut, dar negativ), in premiera la maraton.
In mod surprinzator, necaractarestic mie, nu prea am ce critica la organizare, mi s-a parut aproape fara cusur, poate si sub influenta organizarii comice de la turci (despre ea, aici). Faptul ca nu am gasit repede camioanele-garderoba dupa cursa e integral vina mea. Ramanand cu prea putin sange in creier am facut greseala de a ma increde in indicatiile altor concurenti cu o irigare la fel de precara a materiei cenusii, asa ca am mai facut cam un km pana am recuperat sacul.
Un aspect organizatoric interesant: puteai sa depui bauturi proprii cu numarul tau si kilometrul unde vrei sa le ai, le gaseai imediat dupa masa elitelor.
O observatie am totusi, au lipsit filmarile oficiale de pe parcurs, au fost numai poze. Dar poate ca e mai bine asa, iar ma enervam daca ma vedeam alergand.
Pentru ca mi-a placut organizarea, iata mai multe detalii pentru cei maniaci. Ceilalti pot sa sara la paragraful cu nemtoaica si negresa, dar nu va faceti mari sperante nici acolo.
La feminin, castigatoarea, o nemtoiaca blonda, a depasit negresa keniana favorita cu 300 m inainte de final, spre marea bucuriei a arienilor din tribune si nu numai. Alergatorii mai lenti (ei bine, da, erau unii mai lenti ca mine) au putut prinde faza in direct - aproape ca i-am invidiat -, doamna negresa avea probleme si se deplasa cu un pace de amatori pe ultimii doi km.
Pentru acest maraton am planificat o sedere prelungita, o mica vacanta cu familia, astfel incat recuperarea a constat intr-o serie de plimbari turistice. Nu stiu daca asta a fost motivul dar niciodata nu m-am recuperat mai bine dupa un maraton.
O bila neagra pentru cei de la Hotel Mocca (da, stiu, avea un nume promitator). In dimineata zborului mi-au dat mail cum ca din cauza unor probleme cu sistemul (rezervasem de 3 luni), nu ne mai pot caza si ne ofera cazare la alt hotel. Vorbit la hotel, vorbit la booking.com, tuturor le parea foarte rau, dar nu mai puteau face nimic, si in general nu prea dadeau doi bani pe noi. Cazuse sistemul, si cu sistemul nu te pui. La un moment dat m-au intrebat chiar daca vreau sa anulez. Pana la urma noul hotel (Delta) a fost chiar mai ok - plasat chiar langa linia U1 - insa ne-au despartit, Narcis cu fetita ramanand la Mocca. Deci de evitat.
Zborul de intoarcere. Decolare. In avion liniste. Imediat dupa decolare face o curba destul de stransa la stanga, aparent mai brusca si mai joasa decat cea de la Otopeni. In avion liniste. Deodata, se aude Teodora, vizibil incantata: "Ne dam peste caaap, ne dam peste caaap !". In avion liniste, nimeni nu rade. Niste incuiati.
Timp net: 03:54:05
General: 3165/6541
Masculin: 2873/5178
M40: 604/985
General Romania: 13/40
Trackul:
http://connect.garmin.com/activity/479428846
Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10203812692788227.1073741852.1546946455&type=1&l=6c84239718
Revenind la vals, am remarcat cateva momente artistice interesante in timpul cursei, unele dintre ele desfasurandu-se printre alergatori, pareau chiar ca se amuza cumva de ritmul nostru de melc profesionist. Ia sa-i fi vazut printre cei cu pace 4 daca mai aveau curaj sa danseze.
Lipsa antrenamentului adecvat din iarna - nicio alergare peste 24 km, porc, sarmale, gripa, lene, etc. - a dus la alegerea unui ritm ceva mai lejer (5:30/km) pe primii 35-37 km, urmand sa fortez pe final, cu un ritm spre 5:00/km, daca totul va fi fost in regula. Am reusit sa ma tin de plan nesperat de bine pentru cat m-am pregatit, insa nu suficient de bine pentru un nou PB, terminand cam la 90 sec in afara lui. Oricum, senzatia inedita pe care am incercat-o, de a depasi aproape incontinuu pe ultimii 5 km, a meritat din plin efortul, care mi-a adus si un negativ split (mic, de sub un minut, dar negativ), in premiera la maraton.
In mod surprinzator, necaractarestic mie, nu prea am ce critica la organizare, mi s-a parut aproape fara cusur, poate si sub influenta organizarii comice de la turci (despre ea, aici). Faptul ca nu am gasit repede camioanele-garderoba dupa cursa e integral vina mea. Ramanand cu prea putin sange in creier am facut greseala de a ma increde in indicatiile altor concurenti cu o irigare la fel de precara a materiei cenusii, asa ca am mai facut cam un km pana am recuperat sacul.
Un aspect organizatoric interesant: puteai sa depui bauturi proprii cu numarul tau si kilometrul unde vrei sa le ai, le gaseai imediat dupa masa elitelor.
O observatie am totusi, au lipsit filmarile oficiale de pe parcurs, au fost numai poze. Dar poate ca e mai bine asa, iar ma enervam daca ma vedeam alergand.
Pentru ca mi-a placut organizarea, iata mai multe detalii pentru cei maniaci. Ceilalti pot sa sara la paragraful cu nemtoaica si negresa, dar nu va faceti mari sperante nici acolo.
- Accesul in zona de start. Cu metroul U1, se puteau utiliza trei statii. Prima oara cand vad un metrou 99% cu alergatori, dragut.
- Camioanele-garderoba. In spatele sectoarelor de start, la maxim 5 minute de oricare dintre statiile de metrou.
- WC. Multe. Cozi de 3-5 minute. Pentru domni exista varianta pisoarelor deschise (amenajate, nu boscheti) unde treaba (mica) mergea mai repede.
- Accesul in sectoarele de start. Foarte facil si pe incredere. Aceste sectoare erau dispuse in continuarea podului peste Dunare, spre nord, pe o artera de circulatie cu trei benzi pe sens, cu spatiu verde intre sensuri. Existau doar niste garduri din plasa, simbolice.
- Incalzirea. Se putea face pe traseu, noi am facut-o chiar pe podul de peste Dunare.
- Startul. Dupa startul elitelor s-a plecat in valuri. Eu am fost in valul 2, cam la 10 minute dupa primul start.
- Vremea. Minunata, innorat, 10-16 grade.
- Traseul. A fost unul foarte frumos, turistic, vreo 8-9 km se parcurgeau de doua ori, partial prin buricul targului. Daca voiai puteai sa te opresti la HM (au fost 14000 la HM!), cu acte in regula, medalie de HM si tot tacamul, dar era pacat, mai ales ca in a doua jumatate vremea a devenit si mai buna, a inceput sa ploua usurel.
- Profilul de altitudine. A fost general plat, cu portiuni de fals plat, diferentele de nivel au fost foarte mici. Nu stiu de ce, mi s-a parut multa vreme ca mergeam, ma rog, alergam , numai la vale insa spre final am simtit urcarea, fie ea foarte usoara.
- Sosirea. Momentul dupa care tanjeste toata lumea fost in Heldenplatz. Imediat dupa linia de sosire intrai intr-un circuit nemtesc, pentru medalii, pelerine, bauturi, saci cu bunatati.
La feminin, castigatoarea, o nemtoiaca blonda, a depasit negresa keniana favorita cu 300 m inainte de final, spre marea bucuriei a arienilor din tribune si nu numai. Alergatorii mai lenti (ei bine, da, erau unii mai lenti ca mine) au putut prinde faza in direct - aproape ca i-am invidiat -, doamna negresa avea probleme si se deplasa cu un pace de amatori pe ultimii doi km.
Pentru acest maraton am planificat o sedere prelungita, o mica vacanta cu familia, astfel incat recuperarea a constat intr-o serie de plimbari turistice. Nu stiu daca asta a fost motivul dar niciodata nu m-am recuperat mai bine dupa un maraton.
O bila neagra pentru cei de la Hotel Mocca (da, stiu, avea un nume promitator). In dimineata zborului mi-au dat mail cum ca din cauza unor probleme cu sistemul (rezervasem de 3 luni), nu ne mai pot caza si ne ofera cazare la alt hotel. Vorbit la hotel, vorbit la booking.com, tuturor le parea foarte rau, dar nu mai puteau face nimic, si in general nu prea dadeau doi bani pe noi. Cazuse sistemul, si cu sistemul nu te pui. La un moment dat m-au intrebat chiar daca vreau sa anulez. Pana la urma noul hotel (Delta) a fost chiar mai ok - plasat chiar langa linia U1 - insa ne-au despartit, Narcis cu fetita ramanand la Mocca. Deci de evitat.
Zborul de intoarcere. Decolare. In avion liniste. Imediat dupa decolare face o curba destul de stransa la stanga, aparent mai brusca si mai joasa decat cea de la Otopeni. In avion liniste. Deodata, se aude Teodora, vizibil incantata: "Ne dam peste caaap, ne dam peste caaap !". In avion liniste, nimeni nu rade. Niste incuiati.
Timp net: 03:54:05
General: 3165/6541
Masculin: 2873/5178
M40: 604/985
General Romania: 13/40
Trackul:
http://connect.garmin.com/activity/479428846
Poze:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10203812692788227.1073741852.1546946455&type=1&l=6c84239718
joi, 27 februarie 2014
Ce inseamna un test de efort
Multi dintre cei ce fac efort regulat probabil ca stiu ce inseamna. In acelsi timp, din diverse discutii pe net si nu numai am constatat ca exista foarte multe persoane care nu sunt complet lamurite asupra tuturor detaliilor.
Iata o descriere a testului efectuat de mine:
1.Masurare tensiune in repauz (mare in cazul meu, mi se intampla mereu, doar in cabinetul medicului, probabil sunt prea fricos. In continuare a evoluat ok la efort)
2.Electrocardiograma in repauz.
3.Test de spirometrie in repauz. Adica sufli intr-un aparat cam ca in alcooltest. Se analizeaza diversi parametrii ai capacitatii pulmonare.
4.Testul propriuzis de efort, daca medicul considera ca punctele 1-3 permit efectuarea lui.
Am efectuat un test pe banda de alergare, monitorizat cardio (EKG) si pulmonar (masca pe figura - pentru a masura volumul si proportia gazelor expirate/inspirate).
Atentie, am inteles ca la INMS, o cunostinta a efectuat un test de efort in care in care activitatea cardio a fost monitorizata doar ca si puls (cu centura). Acesta nu este un test de efort ok, unul dintre rolurile lui - cel mai important as zice - este de a detecta anomalii cardiace in regim de efort, lucru care nu se obtine riguros doar masurand pulsul.
Profilul de efort a presupus, dupa o scurta perioada de mers usor, o inclinare a benzii concomitent cu o crestere a vitezei, in trepte.
Timpul total a depins in cazul meu numai de mine, adica am alergat pana cand am facut semn de oprire. Testul se poate opri oricand de catre medic.
5. Rezultatele testului sunt prezentate in maniera urmatoare:
Mai exista cateva foi cu activitatea cardiaca pe tot parcursul testului.
In rezultate se vorbeste de doua praguri, primul denumit anaerob sau de anaerobioza, al doilea de compensare metabolica. Am inteles ca primul se determina direct din masuratori, al doilea se estimeaza pe baza graficelor. Sunt utilizate mai multe denumiri pentru aceste praguri, sintetizate destul de bine in imaginile urmatoare:
Am efectuat testul la Inimed (inimed.ro)
Sper ca ati gasit utila aceasta descriere, spor la treaba.
Iata o descriere a testului efectuat de mine:
1.Masurare tensiune in repauz (mare in cazul meu, mi se intampla mereu, doar in cabinetul medicului, probabil sunt prea fricos. In continuare a evoluat ok la efort)
2.Electrocardiograma in repauz.
3.Test de spirometrie in repauz. Adica sufli intr-un aparat cam ca in alcooltest. Se analizeaza diversi parametrii ai capacitatii pulmonare.
4.Testul propriuzis de efort, daca medicul considera ca punctele 1-3 permit efectuarea lui.
Am efectuat un test pe banda de alergare, monitorizat cardio (EKG) si pulmonar (masca pe figura - pentru a masura volumul si proportia gazelor expirate/inspirate).
Atentie, am inteles ca la INMS, o cunostinta a efectuat un test de efort in care in care activitatea cardio a fost monitorizata doar ca si puls (cu centura). Acesta nu este un test de efort ok, unul dintre rolurile lui - cel mai important as zice - este de a detecta anomalii cardiace in regim de efort, lucru care nu se obtine riguros doar masurand pulsul.
Profilul de efort a presupus, dupa o scurta perioada de mers usor, o inclinare a benzii concomitent cu o crestere a vitezei, in trepte.
Timpul total a depins in cazul meu numai de mine, adica am alergat pana cand am facut semn de oprire. Testul se poate opri oricand de catre medic.
5. Rezultatele testului sunt prezentate in maniera urmatoare:
Mai exista cateva foi cu activitatea cardiaca pe tot parcursul testului.
In rezultate se vorbeste de doua praguri, primul denumit anaerob sau de anaerobioza, al doilea de compensare metabolica. Am inteles ca primul se determina direct din masuratori, al doilea se estimeaza pe baza graficelor. Sunt utilizate mai multe denumiri pentru aceste praguri, sintetizate destul de bine in imaginile urmatoare:
Am efectuat testul la Inimed (inimed.ro)
Sper ca ati gasit utila aceasta descriere, spor la treaba.
luni, 24 februarie 2014
Triathlon Winter Challenge, Izvorani 22.02.2014.
Lume multa, lume buna, eroi locali, profi si amatori, cu totii au fost prezenti sambata trecuta la o noua editie Winter Challenge.
Printre ei, echipa Triatletii incerca o clasare mai buna ca anul trecut. Fusesem pe un loc 7 din 30 cu 1:11:56, la 2 minute de locul 4, asa ca planul era clar, anul asta ne luptam la podiumul de dupa podiumul de profi. Ne antrenam un an sustinut si gata, e in buzunar.
Ne-am linistit un pic cand am vazut afluenta si componenta participarii de anul asta. Apoi faptul ca atuul echipei, Narcis, tocmai se refacea dupa o accidentare, ne-a linistit de tot. Bine, eu eram deja linistit deoarece progresul meu la inot a fost de maxim 10% intr-un an de zile.
Ce s-o mai lungesc am iesit pe 17/64. Spliturile le vom afla mai tarziu, dar se pare ca Narcis a terminat cu toata accidentarea, in primii 7 la stafeta, transa 1. Eu am inotat slabut, la aproape 50sec de PB dar sunt multumit ca nici cu PB nu mai castigam vreo pozitie. Ca si fapte marcante la proba mea tin minte doua: ca am recuperat un tur(100m) fata de o stafeta din fata de pe acelasi culoar si ca pe culoarul 8 inota o stafeta de doua ori mai repede ca mine.
Timp total: 1:07:19. Deocamdata organizatorii sustin ca timpul este de 1:07:53. Ni s-a comunicat ca exista o "intarziere de sincronizare" la toti concurentii. Trebuie sa fie ceva high tech pentru ca la niste organizatori deja cu vechi state e practic imposibil sa fie altceva. Acum sa nu fim rai mai mult decat trebuie, in afara de problemele cu sistemul de cronometrare - era chiar sa fie premiati unii care nu au facut toate turele - restul a fost OK, organizare buna. Pastele, ceac- pac. Probabil pentru ca s-au dat si paste si magneti. Inainte de concurs am fost sondati: ce ati prefera paste sau fotografii magnetice? Eu le propusesem niste fotografii magnetice cu paste. Pana la urma au dat de toate. Ah da, si ar merge niste medalii mai ok, ca la case mari. Dar poftim, dovada ca vad partea buna a lucrurilor, m-am inscris si la Mamaia.
Mi-a placut mult si partea de socializare. Nu stiu de ce, dar mai toate elitele de la noi vorbesc cu tine de parca ar fi vechi prieteni. Asa a ajuns Boriceanu sa mi se planga de un tendon intins la piept, drept urmare i-am prezis un 7 minute la inot - ceea ce se pare ca s-a adeverit, asa mi-a povestit Balanescu cum a facut pana, ba chiar i-am imprumutat si samponul la dus (atentie, sampon nu sapun si cabine separate !). Probabil chestie de PR, deformatie profesionala, e de bine zic.
M-am intalnit cu un vehi prieten, Bogdan Cioc. A participat cu succes in stafeta "Tandem" impreuna cu alti doi baieti. Pe unul dintre ei, Florin Georgescu, nevazator de la 14 ani am avut placerea sa il cunosc personal. Are niste performante remarcabile la activ, chiar si pentru persoane fara handicap, incluzand parcurgerea distantei Arad-Londra pe bicicleta (https://www.facebook.com/vezidincolodelimite).
Foarte multe pene au fost, chiar la inceputul probei. Sunt curios daca a fost monitorizare video in tranzitie.
Dupa ce se vor afisa rezultatele finale, cu timpii pe probe, probabil voi reveni, pana atunci spor la antrenamente. Sau la ce va place voua.
Update 26.02
S-au publicat clasemente pseudofinale. Vor fi alea finale dupa curatarea de trisori sau ametiti care nu au facut toate turele la inot sau bicla (ce ziceti de 4 minute la ceva tranzitie + inot !?).
Ar fi mers inca un punct de control la bicicleta, pentru contorizarea turelor, poate data viitoare.
Pana una alta facand o farmacie pe care imi place sa o fac, avem:
Dupa alergare + T1: locul 11
Dupa Bicicleta + o parte din T2 : locul 18
Dupa inot + restul de T2: locul 16
Clasari separate pe probe:
Bicicleta: locul 29
Inot: locul 24
Se pare ca Petrica si cu mine functionam mai bine in calitate de adversari :)
Printre ei, echipa Triatletii incerca o clasare mai buna ca anul trecut. Fusesem pe un loc 7 din 30 cu 1:11:56, la 2 minute de locul 4, asa ca planul era clar, anul asta ne luptam la podiumul de dupa podiumul de profi. Ne antrenam un an sustinut si gata, e in buzunar.
Ne-am linistit un pic cand am vazut afluenta si componenta participarii de anul asta. Apoi faptul ca atuul echipei, Narcis, tocmai se refacea dupa o accidentare, ne-a linistit de tot. Bine, eu eram deja linistit deoarece progresul meu la inot a fost de maxim 10% intr-un an de zile.
Ce s-o mai lungesc am iesit pe 17/64. Spliturile le vom afla mai tarziu, dar se pare ca Narcis a terminat cu toata accidentarea, in primii 7 la stafeta, transa 1. Eu am inotat slabut, la aproape 50sec de PB dar sunt multumit ca nici cu PB nu mai castigam vreo pozitie. Ca si fapte marcante la proba mea tin minte doua: ca am recuperat un tur(100m) fata de o stafeta din fata de pe acelasi culoar si ca pe culoarul 8 inota o stafeta de doua ori mai repede ca mine.
Timp total: 1:07:19. Deocamdata organizatorii sustin ca timpul este de 1:07:53. Ni s-a comunicat ca exista o "intarziere de sincronizare" la toti concurentii. Trebuie sa fie ceva high tech pentru ca la niste organizatori deja cu vechi state e practic imposibil sa fie altceva. Acum sa nu fim rai mai mult decat trebuie, in afara de problemele cu sistemul de cronometrare - era chiar sa fie premiati unii care nu au facut toate turele - restul a fost OK, organizare buna. Pastele, ceac- pac. Probabil pentru ca s-au dat si paste si magneti. Inainte de concurs am fost sondati: ce ati prefera paste sau fotografii magnetice? Eu le propusesem niste fotografii magnetice cu paste. Pana la urma au dat de toate. Ah da, si ar merge niste medalii mai ok, ca la case mari. Dar poftim, dovada ca vad partea buna a lucrurilor, m-am inscris si la Mamaia.
Mi-a placut mult si partea de socializare. Nu stiu de ce, dar mai toate elitele de la noi vorbesc cu tine de parca ar fi vechi prieteni. Asa a ajuns Boriceanu sa mi se planga de un tendon intins la piept, drept urmare i-am prezis un 7 minute la inot - ceea ce se pare ca s-a adeverit, asa mi-a povestit Balanescu cum a facut pana, ba chiar i-am imprumutat si samponul la dus (atentie, sampon nu sapun si cabine separate !). Probabil chestie de PR, deformatie profesionala, e de bine zic.
M-am intalnit cu un vehi prieten, Bogdan Cioc. A participat cu succes in stafeta "Tandem" impreuna cu alti doi baieti. Pe unul dintre ei, Florin Georgescu, nevazator de la 14 ani am avut placerea sa il cunosc personal. Are niste performante remarcabile la activ, chiar si pentru persoane fara handicap, incluzand parcurgerea distantei Arad-Londra pe bicicleta (https://www.facebook.com/vezidincolodelimite).
Foarte multe pene au fost, chiar la inceputul probei. Sunt curios daca a fost monitorizare video in tranzitie.
Dupa ce se vor afisa rezultatele finale, cu timpii pe probe, probabil voi reveni, pana atunci spor la antrenamente. Sau la ce va place voua.
Update 26.02
S-au publicat clasemente pseudofinale. Vor fi alea finale dupa curatarea de trisori sau ametiti care nu au facut toate turele la inot sau bicla (ce ziceti de 4 minute la ceva tranzitie + inot !?).
Ar fi mers inca un punct de control la bicicleta, pentru contorizarea turelor, poate data viitoare.
Pana una alta facand o farmacie pe care imi place sa o fac, avem:
Dupa alergare + T1: locul 11
Dupa Bicicleta + o parte din T2 : locul 18
Dupa inot + restul de T2: locul 16
Clasari separate pe probe:
Bicicleta: locul 29
Inot: locul 24
Se pare ca Petrica si cu mine functionam mai bine in calitate de adversari :)
duminică, 2 februarie 2014
Mic jurnal de vacanta, februarie 2014
Sambata, 1 februarie
Treaba parea simpla, sculat la 7, mers cu masina cca 12 ore pana la Budapesta. De data asta chiar asa si a fost, simplu, am plecat ceva mai tarziu (pe la 8) si dupa cca 11 ore (9:30 condus efectiv) am ajuns la Ibisul din apropierea aeroportului. Cca 70% din timp fetele (in special cea mica) au urlat, deci un condus obositor spre maxim. Cu toate astea drumul a parut mai scurt decat in alte dati, probabil din cauza centurilor pe langa Sibiu si Sebes.
La vama, pentru prima oara mi s-a solicitat deschiderea portbagajului.
Nota pentru mine: sa arunc sau sa schimb la banca forintii, nu mai voia nimeni sa ii ia.
Meteoalarm zice ca a fost azi cod rosu de zapada si gheata prin Ungaria. Nu am remarcat. Maine se anunta tot rosu si in Ungaria si in Austria, sper sa nu il remarc in continuare, desi acum ii cam da cu freezing rain.
Pretul la hotel era cand am venit y4, dupa ce am luat camera a devenit y1, sper ca maine sa ramana macar pe doi digiti.
Alta nota pentru mine: nu am mai alergat de duminca, ce naiba fac?
Duminica, 2 februarie
Pretul a rams la nivelul y1.
In tara, toata lumea ingrijorata, imbulzeala pe telefoane, se pare ca in Serbia e cod rosu de ninsoare (noi nu trecem pe-acolo), se pare ca in Austria e zapada de un metru jumate, se pare ca in general e cod rosu peste tot si ca nu aveam ce sa cautam pe drum, locul nostru era in casa, cu provizii de hrana si apa pe o luna de zile.
Realitatea a fost: temperaturi in general pozitive pana la destinatie, in Ungaria a plouat ceva, in Austria mai mult uscat, la destinatie ninge lejer, suntem totusi la munte.
Mica chichita cu masina, Ticu imi spune ca din spate se vede ceva care atarna sub ea, e doar toba, uite ca acum mi se pare si mi e ca atarna, ia sa vedem asa e si la alte masini? Ei bine, nu am vazut nicio masina ca a mea in toata Ungaria si Austria, o fi de bine?
Aflam ca instalatiile nu au mers azi in partea superioara, e prea multa zapada. Deci pana la urma este zapada multa in Austria. Se anunta un pulver super.
Luni, 3 februarie.
Cu masina s-a rezolvat, desi cum spuneam, in mod bizar nu vazusem alta masina la fel prin Ungaria si Austria, ei bine, azi dimineata am constatat ca ieri seara parcasem chiar langa asa ceva. Toba atarna la fel, caz inchis.
La Solden, pe ghetari, se pare ca e foarte frumos. Eu nu pot sti asta pentru ca si azi erau inchise toate partiile de pe ghetar. De cateva zile. Pentru ce a ramas deschis, strict pentru schi, nu merita deranjul. Pulverul o sa mai astepte, aparent Tea s-a decis sa ii placa schiul.
E clar, limba oficiala in Solden si imprejurimi este romana. Ceea ce poate fi si bine si rau, greu de spus deocamdata.
Iata si niste poze.
Marti, 4 februarie.
Nu prea mai am acces la laptop si asta poate ca e mai bine, asa scriu mai putine prostii.
Am ajuns pe ghetar pana la urma, desi a fost o vreme uratica. Nu se stie cand o mai fi deschis asa ca ne-am incumetat impreuna cu alti magari, prin ceata. Am bifat macar tunelul dintre cei doi ghetari cu nume complicate.
I-am luat si Teodorei schiuri, a zis ca i-a placut, n-am inteles atunci de ce a vrut sa alunece doar de vreo patru ori cu ele.
Mai putina vorbarie si mai multe poze:
Miercuri, 5 februarie
Recomand celalalta zona de schi din Solden (a doua dinspre vale). Mai libera, partii mai intretinute.
Ghetarul iar inchis, din ultimile 5 zile doar ieri a fost accesibil.
Dupa schi am reusit sa strecor o alergare, ocazie cu care mi-am busit ceva la tendonul popliteu stang, exact ce lipsea cu 2 luni inainte de Viena.
Am ajuns la prea mult laudatul Aqua Dome. Sigur e frumos sa inoti in aer liber iarna si sa te uiti la stele, dar nu stricau niste piscine mai maricele sau ceva mai putini indivizi in ele.
Joi, 6 februarie.
A fost o zi superba, niciun nor, fara vant, nu prea frig, o zi ideala pentru schi. Asa ca nu ne-am mai dus la schi, ne-am plimbat prin imprejurimi si inspre Innsbruck. Asta a avut si niste parti bune: am vazut niste privelisti foarte frumoase si mi-am luat, in sfarsit, clapari. Head Raptor.
Nu in ultimul rand: La multi ani Ticule !!!
Vineri, 7 februarie.
Punctul culminant l-a reprezentat prima partie neagra a Mariei si a lui Tudor. Felicitari si la mai multe!!!
Pana sa vina copii am schiat singur vreo doua ore, de la deschiderea partiilor. In sfarsit am reusit sa fiu singur pe anumite partii, care aratau cu totul altfel ca dupa ora 10. Pana la urma e ok si la Solden, ai de unde alege, ca mai peste tot in Austria.
Sambata, 8 februarie
Gata, ce atata vacanta, am plecat acasa.
Dupa o serie de blocaje pe autostrada, unele ocolite prin niste locuri foarte pitoresti, am asistat si luat parte la un fenomen nemainitalnit pana acum in Austria. Desi foarte aglomerat (o masina pe suta de metri cca) toata lumea mergea foarte repede, 90% peste 130. S-a aplicat probabil principiul scaparii vacii in lucerna, lucerna fiind autostrada fara blocaje iar vacile, noi, boii.
Oprirea pe care am facut-o (iar) in Parndorf s-a dovedit a fi foarte benefica, reusind sa imi achizitionez niste Asics DS Racer cu 28 eur! Si parca nu aveau doi de "i" in denumire.
Duminica, 9 februarie
Bine ca s-a terminat si jurnalul asta. Nu stiu de ce m-am apucat sa il scriu zilnic, nu prea mi-a placut treaba asta, si nici nu prea am avut acces la laptop din cauza lui Tom si Jerry & co.
Oricum, am ajuns cu bine, a fost misto.
Mai am 9 saptamani pana la Viena, nu sunt antrenat, mai astept 2-3 zile si incep sa ma panichez.
Treaba parea simpla, sculat la 7, mers cu masina cca 12 ore pana la Budapesta. De data asta chiar asa si a fost, simplu, am plecat ceva mai tarziu (pe la 8) si dupa cca 11 ore (9:30 condus efectiv) am ajuns la Ibisul din apropierea aeroportului. Cca 70% din timp fetele (in special cea mica) au urlat, deci un condus obositor spre maxim. Cu toate astea drumul a parut mai scurt decat in alte dati, probabil din cauza centurilor pe langa Sibiu si Sebes.
La vama, pentru prima oara mi s-a solicitat deschiderea portbagajului.
Nota pentru mine: sa arunc sau sa schimb la banca forintii, nu mai voia nimeni sa ii ia.
Meteoalarm zice ca a fost azi cod rosu de zapada si gheata prin Ungaria. Nu am remarcat. Maine se anunta tot rosu si in Ungaria si in Austria, sper sa nu il remarc in continuare, desi acum ii cam da cu freezing rain.
Pretul la hotel era cand am venit y4, dupa ce am luat camera a devenit y1, sper ca maine sa ramana macar pe doi digiti.
Alta nota pentru mine: nu am mai alergat de duminca, ce naiba fac?
Duminica, 2 februarie
Pretul a rams la nivelul y1.
In tara, toata lumea ingrijorata, imbulzeala pe telefoane, se pare ca in Serbia e cod rosu de ninsoare (noi nu trecem pe-acolo), se pare ca in Austria e zapada de un metru jumate, se pare ca in general e cod rosu peste tot si ca nu aveam ce sa cautam pe drum, locul nostru era in casa, cu provizii de hrana si apa pe o luna de zile.
Realitatea a fost: temperaturi in general pozitive pana la destinatie, in Ungaria a plouat ceva, in Austria mai mult uscat, la destinatie ninge lejer, suntem totusi la munte.
Mica chichita cu masina, Ticu imi spune ca din spate se vede ceva care atarna sub ea, e doar toba, uite ca acum mi se pare si mi e ca atarna, ia sa vedem asa e si la alte masini? Ei bine, nu am vazut nicio masina ca a mea in toata Ungaria si Austria, o fi de bine?
Aflam ca instalatiile nu au mers azi in partea superioara, e prea multa zapada. Deci pana la urma este zapada multa in Austria. Se anunta un pulver super.
Luni, 3 februarie.
Cu masina s-a rezolvat, desi cum spuneam, in mod bizar nu vazusem alta masina la fel prin Ungaria si Austria, ei bine, azi dimineata am constatat ca ieri seara parcasem chiar langa asa ceva. Toba atarna la fel, caz inchis.
La Solden, pe ghetari, se pare ca e foarte frumos. Eu nu pot sti asta pentru ca si azi erau inchise toate partiile de pe ghetar. De cateva zile. Pentru ce a ramas deschis, strict pentru schi, nu merita deranjul. Pulverul o sa mai astepte, aparent Tea s-a decis sa ii placa schiul.
E clar, limba oficiala in Solden si imprejurimi este romana. Ceea ce poate fi si bine si rau, greu de spus deocamdata.
Iata si niste poze.
Privelistea de la fereastra
In drum spre partii
2662 m
Marti, 4 februarie.
Nu prea mai am acces la laptop si asta poate ca e mai bine, asa scriu mai putine prostii.
Am ajuns pe ghetar pana la urma, desi a fost o vreme uratica. Nu se stie cand o mai fi deschis asa ca ne-am incumetat impreuna cu alti magari, prin ceata. Am bifat macar tunelul dintre cei doi ghetari cu nume complicate.
I-am luat si Teodorei schiuri, a zis ca i-a placut, n-am inteles atunci de ce a vrut sa alunece doar de vreo patru ori cu ele.
Mai putina vorbarie si mai multe poze:
Miercuri, 5 februarie
Recomand celalalta zona de schi din Solden (a doua dinspre vale). Mai libera, partii mai intretinute.
Ghetarul iar inchis, din ultimile 5 zile doar ieri a fost accesibil.
Dupa schi am reusit sa strecor o alergare, ocazie cu care mi-am busit ceva la tendonul popliteu stang, exact ce lipsea cu 2 luni inainte de Viena.
Am ajuns la prea mult laudatul Aqua Dome. Sigur e frumos sa inoti in aer liber iarna si sa te uiti la stele, dar nu stricau niste piscine mai maricele sau ceva mai putini indivizi in ele.
Joi, 6 februarie.
A fost o zi superba, niciun nor, fara vant, nu prea frig, o zi ideala pentru schi. Asa ca nu ne-am mai dus la schi, ne-am plimbat prin imprejurimi si inspre Innsbruck. Asta a avut si niste parti bune: am vazut niste privelisti foarte frumoase si mi-am luat, in sfarsit, clapari. Head Raptor.
Nu in ultimul rand: La multi ani Ticule !!!
Vineri, 7 februarie.
Punctul culminant l-a reprezentat prima partie neagra a Mariei si a lui Tudor. Felicitari si la mai multe!!!
Pana sa vina copii am schiat singur vreo doua ore, de la deschiderea partiilor. In sfarsit am reusit sa fiu singur pe anumite partii, care aratau cu totul altfel ca dupa ora 10. Pana la urma e ok si la Solden, ai de unde alege, ca mai peste tot in Austria.
Sambata, 8 februarie
Gata, ce atata vacanta, am plecat acasa.
Dupa o serie de blocaje pe autostrada, unele ocolite prin niste locuri foarte pitoresti, am asistat si luat parte la un fenomen nemainitalnit pana acum in Austria. Desi foarte aglomerat (o masina pe suta de metri cca) toata lumea mergea foarte repede, 90% peste 130. S-a aplicat probabil principiul scaparii vacii in lucerna, lucerna fiind autostrada fara blocaje iar vacile, noi, boii.
Oprirea pe care am facut-o (iar) in Parndorf s-a dovedit a fi foarte benefica, reusind sa imi achizitionez niste Asics DS Racer cu 28 eur! Si parca nu aveau doi de "i" in denumire.
Duminica, 9 februarie
Bine ca s-a terminat si jurnalul asta. Nu stiu de ce m-am apucat sa il scriu zilnic, nu prea mi-a placut treaba asta, si nici nu prea am avut acces la laptop din cauza lui Tom si Jerry & co.
Oricum, am ajuns cu bine, a fost misto.
Mai am 9 saptamani pana la Viena, nu sunt antrenat, mai astept 2-3 zile si incep sa ma panichez.
luni, 27 ianuarie 2014
Pe ninsoare, frig si vant, un Semi Gerar e sfant (n-am gasit alta rima).
Nu stiu de ce m-am apucat sa scriu titlul in versuri, probabil ca inca nu mi s-a dezghetat complet creierul dupa cursa de duminica. Bine, se putea si mai rau, de exemplu sa fie sambata, caz in care probabil ca ati fi asteptat mult si bine o postare pe acest blog (nu ca ar astepta careva postarile mele in mod deosebit).
Totusi, sambata am facut o mica tura de probare a echipamentului. Concluziile trase ar fi doua, prima ca vremea de la concurs a fost parfum fata de cum era sambata si a doua ca echipamentul ales initial era mult prea gros, am ajuns acasa ud leoarca, cu tot gerul si viscolul de afara. Asadar mi-am pregatit mai multe variante, urmand sa aleg una la fata locului.
In mod ironic, imi place sa cred, varianta finala a inclus o foita de vant imprumutata de la Narcis (multam fain) prezentandu-ma astfel intr-un echipament cu trei straturi, subtirel. Prin bufful primit in kit nu prea se respira bine asta ca am ales altul, din lana subtire, dar nefiind vant puternic nu prea a avut rost nici el.
Conditiile meteo au fost relativ ok la start, -6 °C, vant moderat, ninsoare, inrautatindu-se treptat (in special ninsoarea).
Am alcatuit echipa "EPO free", impreuna cu Paul Paceoaga si Petrica Crismariu. Vizam 5:00-5:10/km in conditii de uscat. Vremea din ziua concursului si in special suprafata de alergare ne-au facut sa crestem ritmul tinta cam cu 30sec/km, deci undeva in jur de 2h se intrevedea, prin ninsoare, timpul final.
Cursa in echipa a fost o experienta interesanta, desi toti aveam timpi apropiati la semi, am vazut ca fiecare se descurca mai bine pe o anumita parte a traseului, mie de exemplu imi placea cel mai mult la deal. Asa ca am facut cu randul la conducere, in functie de pofte.
Turele au trecut destul de repede, ele s-au succedat cam in acelasi ritm. Personal am avut un moment mai prost pe la mijlocul cursei, insa l-am depasit cu bine si cu glucoza si am terminat destul de relaxat cele sase ture. Prea relaxat chiar pentru un final de cursa cu o taxa care a crescut la 566 (cinsute saizeci si sase) % fata de prima editie din 2011. Tinand cont ca locurile s-au epuizat in cateva ore ar fi chiar de prost gust ca la anul taxa sa ramana neschimbata.
La sfarsitul buclei 3 am fost depasiti de invingatori, in total ne-au intrecut cu un tur 4 echipe.
Am iesit, in premiera, cele mai bune fete, dupa depasiri multiple cu prima echipa formata integral din doamne (nu voiau deloc sa se opreasca la hidratare). De doamnele si domnii micsti nu ma leg, au fost destui mai buni ca noi.
Fiind un circuit scurt, are avantajul unei acoperiri media de exceptie. Pe langa multitudinea de fotografii existente semnalez un montaj video, foarte reusit realizat de Narcis Badea. Se poate vedea aici.
In rest ce sa va mai povestesc, cativa alergatori banditi, ca tot e acum la moda chestiunea si ceva echipe foarte distantate, probabil ca starea vremii a indus si o oarecare indulgenta a arbitrajului.
Daca imi mai aduc aminte de ceva va tin la curent, acum ma duc sa imi pregatesc echipamentul, se anunta alt val de ninsori. Echipamentul de schi, saptamana viitoare voi face cross training intensiv, pe partii.
Rezultate
2:00:21 (2:00:06 net)
30/105 general, 21/60 masculin
Trackul aici.
Poze aici.
Totusi, sambata am facut o mica tura de probare a echipamentului. Concluziile trase ar fi doua, prima ca vremea de la concurs a fost parfum fata de cum era sambata si a doua ca echipamentul ales initial era mult prea gros, am ajuns acasa ud leoarca, cu tot gerul si viscolul de afara. Asadar mi-am pregatit mai multe variante, urmand sa aleg una la fata locului.
In mod ironic, imi place sa cred, varianta finala a inclus o foita de vant imprumutata de la Narcis (multam fain) prezentandu-ma astfel intr-un echipament cu trei straturi, subtirel. Prin bufful primit in kit nu prea se respira bine asta ca am ales altul, din lana subtire, dar nefiind vant puternic nu prea a avut rost nici el.
Conditiile meteo au fost relativ ok la start, -6 °C, vant moderat, ninsoare, inrautatindu-se treptat (in special ninsoarea).
Am alcatuit echipa "EPO free", impreuna cu Paul Paceoaga si Petrica Crismariu. Vizam 5:00-5:10/km in conditii de uscat. Vremea din ziua concursului si in special suprafata de alergare ne-au facut sa crestem ritmul tinta cam cu 30sec/km, deci undeva in jur de 2h se intrevedea, prin ninsoare, timpul final.
Cursa in echipa a fost o experienta interesanta, desi toti aveam timpi apropiati la semi, am vazut ca fiecare se descurca mai bine pe o anumita parte a traseului, mie de exemplu imi placea cel mai mult la deal. Asa ca am facut cu randul la conducere, in functie de pofte.
Turele au trecut destul de repede, ele s-au succedat cam in acelasi ritm. Personal am avut un moment mai prost pe la mijlocul cursei, insa l-am depasit cu bine si cu glucoza si am terminat destul de relaxat cele sase ture. Prea relaxat chiar pentru un final de cursa cu o taxa care a crescut la 566 (cinsute saizeci si sase) % fata de prima editie din 2011. Tinand cont ca locurile s-au epuizat in cateva ore ar fi chiar de prost gust ca la anul taxa sa ramana neschimbata.
La sfarsitul buclei 3 am fost depasiti de invingatori, in total ne-au intrecut cu un tur 4 echipe.
Am iesit, in premiera, cele mai bune fete, dupa depasiri multiple cu prima echipa formata integral din doamne (nu voiau deloc sa se opreasca la hidratare). De doamnele si domnii micsti nu ma leg, au fost destui mai buni ca noi.
Fiind un circuit scurt, are avantajul unei acoperiri media de exceptie. Pe langa multitudinea de fotografii existente semnalez un montaj video, foarte reusit realizat de Narcis Badea. Se poate vedea aici.
In rest ce sa va mai povestesc, cativa alergatori banditi, ca tot e acum la moda chestiunea si ceva echipe foarte distantate, probabil ca starea vremii a indus si o oarecare indulgenta a arbitrajului.
Daca imi mai aduc aminte de ceva va tin la curent, acum ma duc sa imi pregatesc echipamentul, se anunta alt val de ninsori. Echipamentul de schi, saptamana viitoare voi face cross training intensiv, pe partii.
Rezultate
2:00:21 (2:00:06 net)
30/105 general, 21/60 masculin
Trackul aici.
Poze aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)